Holera de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Holera” de Vasile Alecsandri este că a fost inspirată de o epidemie reală de holeră care a avut loc în Moldova și Valahia în anul 1855. Această epidemie a cauzat moartea a sute de mii de oameni, iar impactul său asupra societății a fost deosebit de puternic.

Alecsandri a scris poezia ca un omagiu adus celor care au murit în timpul epidemiei și ca un apel la solidaritatea umană și la lupta împotriva bolii și a suferinței. Poetul a reușit să creeze o lucrare profundă și emoționantă, care a devenit una dintre cele mai importante poezii ale sale.

De-a lungul anilor, poezia „Holera” a rămas un exemplu important de expresie artistică care explorează teme profunde și universale, precum suferința umană, solidaritatea și lupta împotriva bolii și a suferinței. Poezia a inspirat mulți alți scriitori și artiști și a fost un factor important în promovarea valorilor umane și a respectului pentru viață și pentru bunăstarea semenilor noștri.

---

Jos, pe malul Prutului,
La casele Vâlcului,
Vâlcul bea, se veseleşte,
Cu trei fete se-ndrăgeşte,
De holeră nici gândeşte;
Maică-sa grija-i ducea
Şi cu lacrimi îi zicea:
„Dragul mamei Vâlcule,
Mândrule, voinicule!
Tu tot bei şi veseleşti,
De holeră nici gândeşti,
Lasă-mi-te de beţie
Şi de dalba veselie,
Că holera-i chiar la Prut
Şi chiar dincoace-a trecut!”

Vâlcul ei se supunea,
Patru boi la car punea
Şi pe cal încăleca,
Drumul la vale-apuca,
Apuca-n călătorie
Să facă negustorie.
Când la cotul Prutului,
Prin mijlocul câmpului,
El zarea, mări, vedea
O clonţată ce râdea,
O clonţată înveninată,
Cu pielea pe trup uscată
Şi cu părul despletit
Tot cu şerpi împleticit.
Ea din loc în loc sărea,
Spini în urmă-i răsărea,
Iarba câmpului ardea
Şi oamenii morţi cădea!

„Cale bună, măi drumeţ:
Unde mergi aşa sumeţ?”
„Cale-ntoarsă, cloanţă fa,
Unde-alergi curând aşa?”
„Merg la casa Vâlcului
De pe malul Prutului
Ca să-i ridic zilele,
Să mă duc cu dânsele.”
„Alei! iazmă călătoare,
Boală rea ş-ucigătoare!
Na-ţi calul şi armele,
De-mi lungeşte zilele,
Să-mi mai văd copilele
Că-mi sunt dragi ca soarele.
Na-ţi şi carul, na-ţi şi boi,
Numai te du de la noi!”
„Nu vreau arme omeneşti,
Că eu am arme drăceşti.

Am trei coase nevăzute,
Cu ciocan de foc bătute:
Una pentru cei voinici,
Una pentru copii mici,
Una pentru fete mari
Şi neveste cu ştergare,
Nu vreau nici carul cu boi,
Ci vă vreau pe toţi pe voi,
Să vă umflu zilele,
Să mă duc cu dânsele.”

Vâlcul biet se oţerea,
Holera la el sărea,
Oasele şi le-ntindea
Şi pe Vâlcu-l cuprindea.
Gură pe gură punea,
Buze pe buze lipea,
Zilele i se sorbea.
Apoi cloanţa iar râdea,
Cu zilele purcedea,
Şi voinicul mort cădea
Jos la cotul Prutului,
În mijlocul câmpului!

Rezumat extins la poezia Holera de Vasile Alecsandri

Poezia „Holera” de Vasile Alecsandri a fost scrisă în 1855, ca o reacție la epidemia de holeră care a avut loc în acel an în Moldova și Valahia. Poezia este o meditație asupra impactului bolii asupra oamenilor și asupra vieții în general. Alecsandri folosește descrieri puternice și simboluri pentru a ilustra efectele devastatoare ale holerei și modul în care aceasta a schimbat lumea în jurul său.

În prima parte a poeziei, autorul descrie atmosfera sumbră și opresivă a orașului, în care oamenii trăiesc într-o permanentă stare de teamă și dezolare din cauza bolii. Imaginile sumbre ale morții și ale descompunerii sunt reprezentate prin intermediul unor simboluri precum lacrimi, zgomotele morții sau focul care mistuie oamenii. De asemenea, poetul evocă și imaginea unei femei care se târăște pe jos, sugestivă pentru starea de suferință și disperare a oamenilor din timpul epidemiei.

În partea a doua a poeziei, Alecsandri explorează tema puterii distructive a bolii și impactul său asupra lumii înconjurătoare. Autorul subliniază că holera nu doar distruge viața umană, ci schimbă și structura socială și economică a societății, afectând oameni de toate clasele sociale. Astfel, poezia sugerează că această boală este un adevărat blestem care afectează întreaga societate, nu doar persoanele infectate.

În final, poetul evocă ideea că holera poate fi interpretată ca o metaforă a suferinței și a greutăților vieții în general, sugestivă pentru condiția umană. Cu toate acestea, poezia nu este lipsită de speranță, sugerând că oamenii trebuie să înfrunte suferința și să continue să lupte pentru viață și pentru îmbunătățirea condițiilor de trai.

În ansamblu, poezia „Holera” de Vasile Alecsandri este o lucrare profundă și emoționantă, care explorează tema suferinței umane și a impactului bolii asupra vieții oamenilor. Poezia subliniază importanța solidarității umane și a luptei împotriva suferinței și a greutăților vieții.