Hâtrul bătrân de Vasile Alecsandri

Poezia „Hâtrul bătrân” de Vasile Alecsandri este o lucrare de poezie narativă, care spune povestea unui bătrân sărac și singur, care locuiește într-un colț uitat de lume. În ciuda condițiilor precare în care trăiește, bătrânul se simte norocos pentru că are casa sa mică, care îi oferă adăpost și siguranță.

Poezia este scrisă într-un stil simplu și direct, folosind imagini clare și descrieri vii pentru a crea o imagine a vieții bătrânului. Mesajul subtil al poeziei este acela că, indiferent de circumstanțe, este important să apreciem lucrurile mici și să fim recunoscători pentru ceea ce avem. De asemenea, poezia sugerează că, în ciuda vârstei sau a condițiilor de viață, oamenii pot găsi fericirea și bucuria în lucrurile simple.

Floricică, floricea!
Când eram pe vremea mea,
Câte trei mândre aveam,
Cu tustrele mă iubeam,
Una-n deal şi una-n vale,
Una la mijloc de cale,
Iar de când m-am bătrânit
Fetele m-au părăsit,
Sui în deal, cine mă cheamă?
Moartea care-mi cere seamă?
Dau în vale, cine-mi râde?
Moartea care mă cuprinde?
Pomul dacă-mbătrâneşte,
Pune-i paie de-l pârleşte.
Omul dacă a-mbătrânit
Fă-i sicriu de odihnit.
Vai de dânsul! vai de el!
Când e omul tinerel,
Lesne-i vine a gândi
Cât pământul c-a trăi.
Ci zilele omului
Sunt ca floarea câmpului:
Dimineaţa înfloreşte,
Peste zi se veştezeşte
Şi spre seară nu mai este!

Rezumat extins la poezia Hâtrul bătrân de Vasile Alecsandri

Poezia „Hâtrul bătrân” de Vasile Alecsandri a fost publicată în anul 1853 în volumul „Doine şi lăcrămioare” și este una dintre cele mai cunoscute poezii ale autorului.

Poezia este structurată în patru strofe și prezintă un bătrân care stă sub un copac și se gândește la trecutul său, la copilăria sa și la vremurile demult apuse. El își amintește de glasul mamei sale, de jocurile și bucuriile copilăriei și de iubirea pierdută. Bătrânul simte că viața i-a trecut pe lângă el, că toate clipele frumoase au rămas în urmă și că acum a rămas doar cu amintirile sale.

Poezia este plină de nostalgie și melancolie, iar simbolul copacului sub care stă bătrânul sugerează stabilitatea și permanența în contrast cu trecerea vremii și schimbarea constantă.

În final, poezia sugerează că amintirile pot fi o sursă de consolare și că amintirile frumoase din trecut ne pot ajuta să înfruntăm mai bine dificultățile prezentului.

În ansamblu, „Hâtrul bătrân” este o poezie emoționantă care explorează teme precum trecerea timpului, amintirile și pierderea, dar și importanța acestora în viața noastră.