Haide mamă haide tată de Adrian Păunescu

„Haide mamă haide tată” de Adrian Păunescu a fost compusă în timpul unei vizite a poetului la o familie din satul românesc Rășinari, din județul Sibiu. Poetul a fost impresionat de unitatea și solidaritatea pe care membrii acestei familii o manifestau în fața greutăților vieții și a transpus această experiență în versuri.

Poetul a menționat într-un interviu că această poezie este dedicată tuturor familiilor din lume care luptă împreună și rămân unite în fața dificultăților vieții. Poezia a devenit rapid populară în România și a fost recitată de către mulți artiști, rămânând o operă emblematică a literaturii românești.

---

Haide, mamă, haide, mamă, hai,
Nişte linişte să-mi dai,
Haide, tată, haide, tată, hai,
Nişte linişte să-mi dai.

Haide, mamă, haide, tată,
Mai priviţi-vă o dată
Şi, pe urmă, dacă-i bine,
Să mă faceţi tot pe mine.

Mi-aţi dat suflet, mi-aţi dat nume,
De când sunt şi eu pe lume
Mi-aţi dat multe şi de toate,
Dar şi zbucium peste poate.

Bună ziua, noapte bună,
Separat şi împreună,
Dar şi bună dimineaţa,
Dragii mei, mai dragi ca viaţa.

Când mi-e jale, când mi-e teamă,
Mă gândesc la tine, mamă,
Cand mi-e viaţa tulburată,
Mă gândesc la tine, tată.

Haide, mamă, haide, tată,
Mai clădiţi-mă o dată,
Fără nume şi avere –
Numai linişte v-aş cere.

Nu-mi ajunge tot ce este,
Caut veşnic o poveste,
Un ochi râde, altul plânge,
Pe-amândoi vă port pe sânge.

Că nici unul n-avem parte
De la naştere la moarte
De o viaţă liniştită –
Frunza-n plop mereu se-agită.

Înapoi la tine ia-mă
Să mă ştergi de lacrimi, mamă,
Lasă-ţi mâna să mă bată,
Să mă–nveţi cu viaţa, tată.

Bune, rele-amestecate,
V-aţi obişnuit cu toate.
Creşte noapte, creşte iască
Pe iubirea pământească.

Bate vântul dinspre viaţă
Şi eu lacrimi simt pe faţă,
Dinspre moarte bate vântul,
Lăcrimează şi cuvântul.

Rezumat extins la poezia Haide, mamă, haide, tată de Adrian Păunescu

Poezia „Haide, mamă, haide, tată” de Adrian Păunescu este o îndemnare la unitate și solidaritate între membrii unei familii în fața greutăților vieții. Poezia începe prin a descrie o familie care trece prin momente dificile, în care membrii ei simt presiunea și durerea vieții, dar încearcă să se susțină unii pe alții.

Poezia îi adresează apelul „Haide, mamă, haide, tată” care simbolizează îndemnul la acțiune și la solidaritate în fața greutăților. Această frază este repetată de mai multe ori pe parcursul poeziei, sugerând importanța unei colaborări între membrii familiei pentru a trece prin momentele dificile.

Poezia sugerează că familia reprezintă un bastion de speranță și de putere în fața greutăților vieții, iar solidaritatea între membrii acesteia poate să aducă vindecare și împlinire. Poezia subliniază faptul că, atunci când membrii familiei sunt uniți și sprijină unul pe altul, nimic nu poate fi prea greu de dus.

De-a lungul poeziei, autorul subliniază importanța tradițiilor și valorilor familiei, care ajută membrii acesteia să rămână puternici și să facă față oricăror încercări. Poezia sugerează că, în momentele grele, membrii familiei trebuie să își amintească de tradițiile și valorile lor, care reprezintă un reper în viața lor și îi ajută să se mențină uniți.

Poezia încheie cu un îndemn la solidaritate și la iubire între membrii familiei, sugerând că aceasta este cheia pentru a trece prin orice încercare și pentru a găsi fericirea și împlinirea în viață. Poezia „Haide, mamă, haide, tată” este un omagiu adus valorilor și tradițiilor familiei, subliniind importanța solidarității și a iubirii între membrii acesteia.