Hafis de George Coşbuc

Una dintre caracteristicile notabile ale poeziei „Hafis” de George Coșbuc este versificarea sa neobișnuită, care combină versuri aleternante de patru și șase silabe. De asemenea, poezia este inspirată din cultura persană și face referințe la viața și opera poetului persan Hafiz. Coșbuc exprimă admirația pentru Hafiz și scrierile sale, încurajând cititorii să-i studieze poeziile și să-i urmeze în căutarea cunoașterii și a înțelepciunii.

De ştii tu, băiete, să bei şi să taci,
Haide vino cu mine!
Ia cupa cea largă şi-ai grijă ce faci
Ascunde-o bine,
Căci mufti ne-o vede şi mufti ne-o ia.
Şi mufti Ia urmă se pune şi-o bea –
Şi dăm de ruşine!
 
În strada cea strâmtă e cârciumă-n fund;
Ghiaurii beau bine;
Când merg eu pe-acolo, ghiaurii s-ascund,
Cu spaimă, de mine.
Eu beau câte-o cană, beau două, ba trei;
Eu singur beau zece, de vorbă cu ei,
Şi-i fac de ruşine.
 
Îmi zise ghiaurul: – „Bătrâne poet,
Ia spune-mi, e bine?
Eu ştiu că e vinul oprit de profet!”
– „Oprit e, creştine!
Dar nu e mirare, că eu îl iubesc,
Mirare-i că unii de-ai voştri-l hulesc,
Şi aceasta-i ruşine!”
 
Ghiaurii au haine lipite pe ei;
De dânşii e bine:
Bei vinul, şi mufti nu-ntreabă „ce bei?”
Dar alta-i la mine!
Ulciorul plin, unde sa-l pot eu dosi?
Dar haina-mi e largă – mai largă de-ar fi,
Că scap de ruşine!
 
De ştii tu, băiete, să bei şi să taci
Haide vino cu mine;
Al meu să rămână, de-i rău ce tu faci,
Şi-al tău, de-i un bine!
Ah, tulbure-i, Doamne, impulsul sorbet
Şi limpede-i vinul oprit de profet –
Allah! Mi-e ruşine.

Rezumat extins la poezia Hafis de George Coşbuc

Poezia „Hafis” de George Coșbuc este un omagiu adus poetului persan Hafiz, care a trăit în secolul al XIV-lea. În poezie, Coșbuc îl descrie pe Hafiz ca pe un maestru al poeziei, care este capabil să transmită sentimente profunde și să exprime cele mai delicate stări ale sufletului.

Poezia este structurată în două strofe, fiecare cuprinzând câte șase versuri, și este scrisă într-un ritm alert și melodios, specific poeziilor lirice. În prima strofă, Coșbuc descrie cum lumea întreagă îl admira pe Hafiz pentru talentul său de poet și pentru puterea sa de a-i impresiona pe toți cei care îl ascultau. În această strofă, Coșbuc evidențiază și forța poeziei, care are puterea de a uni oamenii, de a-i face să se simtă mai apropiați și de a transmite emoții puternice.

În a doua strofă, Coșbuc continuă să îl laude pe Hafiz, descriindu-l ca pe un adevărat maestru al poeziei, care este capabil să transmită în versuri cele mai subtile și delicate stări ale sufletului. De asemenea, poetul român îl descrie pe Hafiz ca pe un om înțelept, care a înțeles esența vieții și care își trăiește viața în conformitate cu această înțelegere.

În concluzie, poezia „Hafis” de George Coșbuc este un omagiu adus unui mare poet persan, care a influențat profund cultura persană și care este apreciat și astăzi pentru talentul său deosebit de a exprima în versuri cele mai subtile stări ale sufletului. Poezia evidențiază și puterea poeziei, care are puterea de a uni oamenii și de a transmite emoții puternice.