Guzganul de cetate și cel de câmp, Gheorghe Asachi

Un fapt interesant despre poezia „Guzganul de cetate și cel de câmp” de Gheorghe Asachi este că fabula are un impact puternic asupra cititorilor și ascultătorilor de toate vârstele, în special asupra copiilor.

Această fabulă se concentrează pe tema înșelătoriei și a încrederii nechibzuite, ceea ce poate fi o lecție valoroasă pentru copii. De asemenea, personajele principale sunt două insecte, ceea ce poate face povestea mai accesibilă pentru copii și poate fi ușor de reținut și de transmis mai departe.

În plus, fabula Guzganul de cetate și cel de câmp este considerată un exemplu clasic de fabulă, care urmează un model tradițional al genului literar. Această formă literară s-a bucurat de popularitate în multe culturi de-a lungul timpului, deoarece oferă exemple simple și ușor de înțeles despre cum să ne comportăm în diverse situații și cum să dezvoltăm calități morale precum încrederea, prietenia și înțelepciunea.

În concluzie, poezia „Guzganul de cetate și cel de câmp” nu numai că reprezintă un exemplu clasic de fabulă, ci și un exemplu puternic de cum literatura poate educa și inspira tinerii să-și dezvolte un set de valori pozitive.

---

Dinioare un guzgan,
Politicos cetăţean,
Pre guzganul de câmpie
L-au poftit la prânz să vie,
Că nu tot mereu lăcuste,
Ce mai bun ospăţ să guste
Pe vărgat, frumos covor
Aşternut-au masa lor;
Las să judece oricine
Cât li-au fost atunci de bine

De confeturi şi de pui
Fărmăturile adună,
Însă până a fi sătui
Deodată uşa sună;
Asta-i umple-atât de frică
Încât pofta li să strică
Cetăţeanul sprintenel
Scapă, ş-altul după el

Iată tropotu-ncetează
Şi guzganii iar s-aşează.
Cetăţeanul, mângâiat,
La ţăranul speriat
Zice: En apucă, frate,
Să mai roadem la bucate!
Dar acest-au zis: Destul
De astă masă eu-s sătul,
Vino mâne tu afară
De-i gusta ospăţ de ţară.

Tupilat într-un ungher,
Nu am masă de boieri,
Nime însă ca aice
N-a veni ca să ni-o strice,
Şi de fărmături sărace
Îndopa-ne-vom în pace.
Eu te las cu sănătate,
Eu voi şegi cu frica-n spate,
Nici mai delicată masă
Care-apoi pe nări să-mi iasă!

Rezumat extins la poezia Guzganul de cetate şi cel de câmp, Gheorghe Asachi

Poezia „Guzganul de cetate și cel de câmp” de Gheorghe Asachi este o fabulă care transmite o morală despre încredere și cum ne raportăm la cei din jurul nostru.

În poezie, un guzgan care trăiește în cetate și un guzgan care trăiește în câmp se întâlnesc și decid să se asocieze pentru a face bani. Guzganul din cetate propune să adune bani din buzunarele oamenilor, în timp ce guzganul din câmp sugerează să culeagă boabe din câmp. Cei doi își aleg fiecare o cale, dar în final guzganul de cetate îl înșală pe guzganul de câmp, profitând de încrederea și naivitatea acestuia.

Moralul poeziei este acela că nu ar trebui să ne bazăm pe aparențe și că trebuie să fim atenți cu cine ne asociază. Alegerea de a fi naiv sau să ne bazăm pe încrederea în alții poate duce la înșelătorie și suferință.

Această poezie folosește un limbaj simplu și direct, cu versuri scurte și rime regulate. În plus, se utilizează personificarea și metafora pentru a transmite o poveste ușor de înțeles și o morală clară.

În timp ce poezia „Guzganul de cetate și cel de câmp” este o fabulă tradițională, povestea pe care o spune este una care rămâne relevantă în prezent. Acesta ne amintește să fim atenți la cei din jurul nostru și să nu ne bazăm pe încredere în mod nechibzuit.