Grierul și furnica de Gheorghe Asachi

Un fapt interesant despre fabula „Grierul și furnica” de Gheorghe Asachi este că aceasta nu este o creație originală a autorului. De fapt, fabula are o istorie îndelungată, fiind cunoscută încă din antichitate. În versiunea sa cea mai cunoscută, fabula a fost scrisă de Esop, un autor grec antic, în secolul al VI-lea î.Hr.

De-a lungul timpului, fabula a fost reinterpretată și adaptată de numeroși autori din întreaga lume, inclusiv de Gheorghe Asachi, care a creat o versiune românească a fabulei în secolul al XIX-lea. În ciuda acestor reinterpretări, moralitatea poveștii rămâne aceeași: muncă și responsabilitatea personală sunt cheia succesului și fericirii în viață.

Săltând, grierul la ţară
Şuierat-au toata vară,
Şi când iarna au venit,
Cu nimica s-au trezit,
Neavând măcar de dor
Muscă sau un viermişor
Pe furnica sa vecină
Au rugat să-l împrumute
C-un grăunte, c-o neghină,
Să mai prindă la vârtute,
Zicând: Zău, la timp de trier,
Dau parola mea de grier,
Înturna-voi toată soma
Ş-interesul de-mprumut!

Dar furnica econoamă
I-au zis: Vara ce-ai făcut?
Prin câmpii şi prin grădine
Am cântat pân-au dat bruma.
Tu cântai, îmi pare bine,
Joacă, vere, dar acuma!

Rezumat extins la fabula Grierul și furnica de Gheorghe Asachi

Fabula „Grierul și furnica” de Gheorghe Asachi este o poveste despre munca asiduă și responsabilitatea personală. Aceasta își are originea într-un conflict dintre o furnică harnică și un grier leneș. În versiunea originală a fabulei, grierul petrecea toată vara lenevind și făcând haz de necaz, în timp ce furnica muncea din greu, colectând provizii pentru iarnă.

Când vine iarna, furnica este bine pregătită și poate să își petreacă timpul într-un adăpost cald, în timp ce grierul, care nu și-a luat nicio măsură de precauție, este lăsat să sufere în frig și foame. Acesta din urmă cere apoi ajutorul furnicii, dar este refuzat, iar fabula se încheie cu moralitatea că „Cel ce muncește culege roade, iar cel ce lenevește e pedepsit”.

În rezumatul extins al fabulei, se poate spune că grierul și furnica sunt două personaje diferite, care se comportă diferit în fața muncii și responsabilității. Furnica, fiind o ființă muncitoare și responsabilă, își ia timp să se pregătească pentru iarnă și își asigură astfel un viitor fericit și împlinit. În schimb, grierul este leneș și nechibzuit, petrecându-și timpul fără nicio grijă și fără a se gândi la consecințele acțiunilor sale.

Prin urmare, fabula „Grierul și furnica” este o alegorie a muncii și responsabilității personale, subliniind importanța acestora în viața noastră și avertizându-ne că, dacă nu suntem responsabili și nu muncim din greu, vom avea parte de consecințe neplăcute în viitor.