Un fapt divers interesant despre poezia „Greierele” de Tudor Arghezi este că aceasta face parte din colecția sa de poezii intitulată „Cântec de adormit Mitzura,” publicată în 1927. Această colecție este notabilă pentru abordarea sa distinctivă a temelor copilăriei și a naturii, precum și pentru modul în care autorul îmbină elementele realiste cu cele fantastice.
Poezia „Greierele” prezintă o imagine vibrantă și vie a vieții unui greiere, care cântă neobosit în lanul de grâu. Tudor Arghezi reușește să capteze farmecul și vitalitatea acestui mic insectă prin intermediul limbajului poetic, dezvăluind o lume în miniatură fascinantă.
A-nceput un greiere
Casa s-o cutreiere.
Şuieră
Şi fluieră
Şi să dormi nu te mai lasă;
Parc-ar fi la el acasă.
Ducă-se în altă aia,
Că mi-a luat-o el odaia
Şi mă bate la ureche
Struna lui de sîrmă veche.
De-o mai fi cum a-nceput,
Îmi iau traista şi mă mut.
Ai văzut neruşinare ?
Sîmbăta, amiaza mare,
Fără nici-o-nştiinţare,
A venit, s-a instalat
Şi s-a pus şi pe cîntat.
Eu ca omul aşezat,
Nu pun mîna pe pian
Decît rar, din an în an,
Pe oboi sau clavecin:
Să nu supăr pe vecin –
Dar şi-atuncea cu măsură
Şi cu degetul la gură,
Cînt vreo polkă sau vreo horă,
Pîn’ la anumită oră.
Nepoftitului din casă
Prea puţin de noi îi pasă.
Îl tot caut în zadar
Şi nu dau de lăutar.
Dintr-un dring cu limba frîntă,
El s-a pus pe chef şi cîntă,
Undeva, printr-un ungher,
La umbrelă, la cuier;
Îl aud de peste tot,
Şi din podini şi din pod
Şi nu mă pricep cum face
Că-l aud şi-atunci cînd tace.
De cinci ori am aţipit
Şi de cinci ori m-a trezit
Oaspele afurisit.
Mă frămînt, ascult, aştept
Cu duşmanul să dau piept,
Dar el, molcom şi huihai,
Dă din cobză şi din nai;
Ori că zgîrie pe scripcă,
Ori că rîcîie o şipcă,
Cîteodată pare, parcă,
Pe sticlete că-l încearcă
Sau că-ncinge pe departe
Pila-n ciob de sticle sparte,
C-are multe şi destule
Şi gîtleje, dar şi scule.
Şi…atunci? Am luat în gură
Apă, şi cu-o stropitură
L-am scos dintr-o crăpătură.
Nimerisem, subt perdea,
Într-un colţ de duşumea,
Îl văzui, se scutura,
Şi nu mai putea cînta.
Udă, leoarcă, răguşită,
Vocea-i moale e scîncită,
Şi caricatura bearcă
A uitat să mai şi meargă,
Mi se face, însă milă
de făptura lui umilă.
Suferinţele mă dor.
Eram gata să-l omor.
Să-l omor că de ce cîntă?
Gîndul asta mă-nspăimîntă.
Ştie, oare, oarecine,
Viaţa lui de unde vine?
Tot ce poate, orişiunde,
E să cînte ghersuri ciunte,
Şi cîtu-i de mititel
Numai gura e de el.
Ca o trîmbiţă – şi nu zici
C-are-n guşe zece muzici?
Ştie-atîtea. vai, săracul,
A cînta, – ca pitpalacul,
Şi -are dreptul ticălos
Să nu cînte nici frumos.
Graiul lui e de-aşa fel
Că-l pricep ai lui şi el.
I-am prins trupul de un dram
Şi i-am dat drumul pe geam,
Şi-auzindu-l iar, de jos,
I-am urat: -” Mergi sănătos !”
Rezumat extins la poezia Greierele de Tudor Arghezi
„Poezia „Greierele” de Tudor Arghezi este o creație poetică care prezintă viața și cântecul neobosit al unui greiere. Această poezie face parte din colecția „Cântec de adormit Mitzura,” publicată în 1927, și este un exemplu ilustrativ al stilului distinctiv al lui Arghezi, care îmbină elemente realiste cu cele fantastice.
Poezia începe prin a prezenta un peisaj rural, cu un lan de grâu care se întinde la orizont. În mijlocul acestui peisaj, autorul aduce în prim plan un greiere care cântă neobosit. Greierele este descris ca fiind „negru, roșu și-nverzit,” și aceste culori vibrante îi accentuează prezența în peisajul natural.
Autorul folosește limbaj poetic bogat pentru a descrie cântecul greierului, sugerând că acesta este un cântec plin de viață și de pasiune. Cântecul greierului răsună peste lanul de grâu și pare să aducă viață și bucurie în peisajul rural.
Cu toate acestea, pe măsură ce poezia avansează, autorul dezvăluie că greierele cântă pentru a-și atrage o parteneră și pentru a-și perpetua specia. Această revelație adaugă o notă de realitate și de pragmatism în poezie, subliniind că natura are propriile sale legi și scopuri.
În final, „Greierele” de Tudor Arghezi este o poezie care celebrează frumusețea și vitalitatea naturii și a vieții în toate formele sale. Ea invită cititorul să se conecteze cu lumea naturală și să se bucure de simplitatea și complexitatea ei. Prin intermediul acestei poezii, Arghezi ne amintește că în fiecare aspect al naturii există o poveste și o înțelegere profundă a vieții care merită să fie explorată și sărbătorită.”
Informații adiționale despre poezii de Tudor Arghezi
Vezi aici toate lista la toate poeziile de Tudor Arghezi pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Tudor Arghezi pe Wikipedia.
Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxă, condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”.
