Graiul neamului de George Coşbuc

Un fapt interesant despre poezia „Graiul neamului” de George Coşbuc este că aceasta a fost scrisă în anul 1904, în perioada de renaștere națională și de afirmare a identității naționale a românilor. Poezia a fost publicată în volumul „Balade și idile”, fiind una dintre cele mai cunoscute și apreciate creații ale autorului.

De asemenea, poezia „Graiul neamului” a fost interpretată și pusă în valoare prin diferite moduri artistice, cum ar fi adaptări muzicale și interpretări teatrale.

În plus, poezia „Graiul neamului” este considerată una dintre cele mai reprezentative creații ale literaturii române, fiind un exemplu de afirmare a identității și a unității naționale prin intermediul limbii române. Aceasta a fost inclusă în manualele de literatură din școli, fiind o creație clasică și eternă a literaturii române.

---

Fie-a voastră-ntreagă ţară,
Şi de cereţi, vă mai dăm,
Numai daţi-ne voi graiul
Neamului şi se sculară
Să ne vremuiască traiul
Câţi duşmani aveam pe lume!
Graiul ni-l cereau anume,
Să-l lăsăm!
 
Dar nestrămutaţi strămoşii
Tot cu arma-n mâini au stat:
Au văzut şi munţi de oase,
Şi de sânge râuri roşii,
Dar din ţara lor nu-i scoase
Nici potop şi nici furtună.
Graiul lor de voie bună
Nu l-au dat!
 
Astăzi stăm şi noi la pândă,
Graiul vechi să-l apărăm;
Dar pe-ascuns duşmanii cată
Să ni-l fure, să ni-l vândă.
Dacă-n vreme tulburată
Nu ne-am dat noi graiul ţării,
Azi, în ziua deşteptării,
Cum să-l dăm?
 
Repezi trec cu vifor anii,
Ispitind puterea ta,
Neam român! Cu ură mare
Vor căta mereu duşmanii
Graiului român pierzare;
Dar să piară ei cu toţii:
Nu l-am dat, şi nici nepoţii
Nu-l vor da!

Rezumat extins la poezia Graiul neamului de George Coşbuc

Poezia „Graiul neamului” scrisă de George Coşbuc este o creație poetică care celebrează limba română, ca simbol al identității și a unității naționale. Poezia este compusă din patru strofe, fiecare conținând patru versuri.

În prima strofă, poetul descrie graiul românesc ca fiind o limbă bogată și plină de viață, cu sunete și cuvinte ce evocă frumusețea naturii și a tradițiilor populare. El evidențiază importanța acestei limbi ca element central al identității naționale și al unității poporului român.

În a doua strofă, poetul vorbește despre lupta pe care au dus-o strămoșii noștri pentru apărarea și păstrarea limbii române, împotriva asimilării și pierderii identității naționale. El evidențiază sacrificiul și curajul acestora, care au luptat pentru ca limba română să fie păstrată și să rămână vie și puternică.

În a treia strofă, poetul face o paralelă între limba română și natură, sugerând că aceasta este o limbă vie, asemenea naturii, ce se adaptează și se schimbă în funcție de contextul istoric și cultural. El subliniază faptul că această limbă este o parte integrantă a ființei noastre și a culturii noastre, pe care trebuie să o prețuim și să o păstrăm.

În ultima strofă, poetul exprimă dorința sa ca limba română să rămână vie și puternică, și să fie transmisă din generație în generație, ca un dar prețios al strămoșilor noștri. El evidențiază faptul că prin limba română, ne exprimăm identitatea și ne înțelegem trecutul și prezentul.

În concluzie, poezia „Graiul neamului” de George Coşbuc este o celebrare a limbii române, ca simbol al identității și a unității naționale. Poezia subliniază importanța păstrării și a apărării acestei limbi, care reprezintă o parte integrantă a culturii și a ființei noastre naționale.