vasile-alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Gondola trece” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost tradusă în mai multe limbi străine, inclusiv în limba italiană, germană, engleză și rusă. Această traducere a fost făcută pentru a face cunoscută poezia în afara spațiului cultural românesc și pentru a-i transmite frumusețea și romantismul unui public larg.

De asemenea, poezia a fost inclusă în diverse antologii și volume de poezie, atât în România, cât și în străinătate. Aceasta a devenit un simbol al literaturii romantice românești și a fost studiată în cadrul școlilor și universităților ca exemplu al poeziei lirice.

În plus, poezia „Gondola trece” a inspirat numeroase creații artistice, inclusiv tablouri, ilustrații și fotografii. Multe dintre aceste creații au încercat să redau atmosfera romantică și frumusețea peisajului descris de poet, încercând să capteze momentul de liniște și de farmec pe care poetul l-a resimțit.

În general, poezia „Gondola trece” de Vasile Alecsandri a devenit un simbol al romantismului și al frumuseții Veneției în literatura română și a inspirat o mulțime de creații artistice. Prin intermediul traducerilor în diverse limbi străine, poezia a fost făcută cunoscută și în afara spațiului cultural românesc, ceea ce a contribuit la promovarea valorilor culturale și literare ale României.


Gondola trece şi-n urma-i lasă
Un vers de jale ce mă apasă:
 
„Cine-n gondolă pe-o noapte lină,
Atunci când luna, ieşind din valuri,
Revarsă tainic a sa lumină
Peste palaturi, printre canaluri;
 
Cine-n gondolă culcat se duce,
Atunci când suflă vântul de noapte
Şi de la Lido pe-aripi aduce
Suspinuri blânde, duioase şoapte;
 
Cine-n gondolă plutind în pace
Pe-ale lagunei lucioase spume,
N-a simţit viaţa-i că se preface
Şi că re-nvie în altă lume?
 
Dar, o! durere! cea gondolină
Pe val de lacrimi astăzi pluteşte
Lacrimi vărsate de o regină
Care sub lanţuri se chinuieşte!”
 
Glasul se stinge, gondola trece
Şi lasă-n pieptu-mi un fior rece!

Rezumat extins la poezia Gondola trece de Vasile Alecsandri

„Gondola trece” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri, care ilustrează peisajul romantic al Veneției. Prin intermediul versurilor sale, poetul își transmite fascinația pentru frumusețea orașului, în special pentru canalele sale și pentru gondolele care le străbat.

În prima strofă, poetul descrie o gondolă care trece pe lângă el și sugerează că acest eveniment aduce cu sine o mulțime de sentimente romantice. El sugerează că gondola este ca o pasăre care zboară pe deasupra canalelor Veneției și că trece cu ușurință pe lângă el.

În a doua strofă, poetul sugerează că gondola și canalele sunt simboluri ale iubirii și ale romantismului. El sugerează că acestea reprezintă o poveste romantică care se desfășoară într-un decor de vis, unde totul este perfect și frumos.

În a treia strofă, poetul vorbește despre melodia pe care o cântă gondolierul și sugerează că aceasta adaugă o notă de mister și de farmec întregii experiențe. El sugerează că melodia gondolierului este ca un ecou al iubirii și al romantismului care există în Veneția.

În ultima strofă, poetul sugerează că această experiență este una pe care o va purta mereu în inimă și că va continua să se gândească la gondola și la Veneția cu nostalgie și cu dor. El sugerează că această experiență este una care îi va rămâne mereu vie în amintire.

În general, poezia „Gondola trece” de Vasile Alecsandri este o poezie care sugerează frumusețea și romantismul orașului Veneția, prin intermediul descrierilor vivid colorate ale canalelor și gondolelor. Poetul subliniază importanța experiențelor romantice și a frumuseții în viața noastră, prin intermediul metaforelor și simbolurilor utilizate în poezie.


Informații adiționale despre Vasile Alecsandri

Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Vasile Alecsandri pe povesti-online.com. Citeste mai mult despre Vasile Alecsandri pe Wikipedia.

Vasile Alecsandri – poet, prozator și dramaturg ce provine dintr-o familie boierească. Grațios și echilibrat, discret, atent la armonia ansamblului și fin cizelator de imagini surprinse fugitiv în evanescența anotimpurilor (Iarna, Sania, Malul Siretului), sensibil la farmecul naturii adevarate, dar și la sugestiile rafinate ale unui obiect de artă.