Golia ticălosul de George Coşbuc

Un fapt interesant despre poezia „Golia ticălosul” de George Coșbuc este că aceasta reprezintă o interpretare neobișnuită a legendei biblice a lui David și Goliat. În mod tradițional, Goliat este prezentat ca un inamic puternic și periculos, care este învins de David prin intermediul credinței și curajului său.

Prin intermediul poeziei „Golia ticălosul”, Coșbuc schimbă perspectiva asupra lui Goliat și îl prezintă ca un lider nedemn de admirație, care folosește puterea și autoritatea sa pentru a subjuga pe cei mai slabi decât el. Această abordare neobișnuită a legendei biblice a atras atenția publicului, deoarece oferă o nouă perspectivă asupra unui subiect clasic și familiar, care a fost subiectul multor interpretări și reinterpretări în literatura și arta occidentală.

De asemenea, poezia a fost apreciată pentru calitatea sa muzicală și pentru limbajul poetic, care surprinde frumusețea și sensibilitatea subiectului. Prin urmare, poezia „Golia ticălosul” de George Coșbuc rămâne una dintre cele mai remarcabile poezii din literatura română, datorită abordării sale inovatoare și a mesajului puternic despre importanța luptei pentru libertate și independență.

---

La Cahul, pe câmpie, din marginea poienii
Se întinseră-n coloane de luptă moldovenii,
Şi-aveau cu ei pe vodă, iubitul domn al lor,
Iar Golia, el plecat-a din faptul dimineţii
Prin vale să-şi reverse din lături călăreţii
Ca vânturi iuţi ce scurmă şi-mpart cumplitul nor.
 
Iar când veni şi vremea să urle-n zare tunul,
Mişcatu-s-au românii cu miile, ca unul
O lamur-a Moldovei prin sutele de ani!
Dar Golia ticălosul alt gând avea cu soţii,
Şi-n suliţe ridicându-şi căciulile cu toţii
Lăsând câmpia noastră trecură la duşmani.
 
O clipă stete vodă cu inima trăsnită.
Întors apoi, strigat-a spre oastea-nmărmurită,
Pe Golia arătându-l cu pumnii, cu-amândoi:
Oşteni ai ţării mele! priviţi-l cum se duce,
El vinde sfânta ţară şi vinde sfânta cruce,
Mă vinde, ticălosul, pe mine şi pe voi!
 
Cumplit se-ntoarse vodă cu-ntreaga sa mânie
Spre partea de-unde Golia venea cu duşmănie
Spre fraţii săi, în fruntea grozavilor spahii.
Să daţi fără de milă, că-i inimă de fiară!
Să piară-acum pământul! Moldova-ne să piară,
Dar Golia-ntâi de toate să piar-acum, copii!
 
Şi nu vedeau românii nici moartea cum le iese
În drum, şi nici potopul de turci ce-i încinsese,
Vedeau numai pe Golia, pe scosul lor din minţi.
Şi neputând mai iute să-l stingă de pe lume
Rosteau cu glasul urii bicisnicul său nume
Prin gemete scrâşnite strivindu-i-l în dinţi.
 
O, Golia, tu! pândit-ai aşa de-amară vreme
Dar toate ale ţării şi plângeri şi blesteme
Ajungă-te de-a pururi, şi n-ai mai fi trăit!
Dar iată-le, pornite din suliţe şi din gură
Smintiţii tăi la Cahul câineşte-aici căzură,
Căzuşi şi tu, mişele, tu cel ce i-ai smintit!
 
Călcau spahiii-n goană pe barba ta bătrână,
Iar pumnii-n loc de aur strângeau în ei ţărână
Şi-n gură-ţi s-adunase şi sânge şi pământ,
Să înece-n tine, Golio, mai repede suflarea!
Aşa sfârşit să aibă în veci de veci trădarea,
Iar lupii fie-i preoţi şi gura lor mormânt!
 
Adânc în noaptea nopţii şi-n Iadul cel din urmă
În care-al iernii viscol suflarea nu şi-o curmă
Nicicând, stau prinşi în gheaţă ai lumilor mişei:
Grozavă li-e durerea, şi vecinică li-e truda
De-a stânga ţipă Cain, de-a dreapta urlă luda,
Iar tu, tu goale Golio, te vaieţi între ei!

Rezumat extins la poezia Golia ticălosul de George Coşbuc

„Golia ticălosul” este o poezie scrisă de George Coșbuc, care evocă povestea biblică a luptei dintre David și Goliat, prin prisma unei interpretări alternative a personajului Goliat.

Poezia începe prin a-i prezenta pe David și Goliat, doi protagoniști opuși, sugerând diferențele lor ca fiind de la cer la pământ. În a doua strofă, poezia dezvăluie o perspectivă diferită asupra lui Goliat, sugerând că acesta este de fapt un ticălos care nu respectă valorile și tradițiile naționale. Alecsandri sugerează că acesta este un exemplu al unui lider fără caracter și că nu merită admirație.

În a treia strofă, poezia sugerează că Goliat este un simbol al opresiunii și al tiraniei. Coșbuc descrie cum Goliat folosește puterea și autoritatea sa pentru a subjuga și a umili pe cei mai slabi decât el, în timp ce David este un simbol al curajului și al luptei pentru libertate.

În final, poezia încheie cu un apel la unitate și la lupta pentru libertate și independență. Coșbuc sugerează că David este un exemplu pentru toți oamenii care luptă pentru libertate și independență, iar Goliat este un avertisment pentru toți liderii care nu respectă valorile și tradițiile naționale.

În general, „Golia ticălosul” este o poezie puternică și plină de sensibilitate, care surprinde frumusețea și sensibilitatea legendei biblice a lui David și Goliat, prin intermediul unei interpretări alternative a personajului Goliat. Este o poezie care a rămas relevantă și astăzi, deoarece lupta pentru libertate și independență rămân subiecte universale și încărcate de semnificație în viața oamenilor.