Un fapt divers interesant despre poezia „Glas în paradis” de Lucian Blaga este că aceasta face parte din volumul său de poezii intitulat „Lauda somnului” și a fost publicată pentru prima dată în 1939. Acest volum a marcat o schimbare semnificativă în stilul și tematica lui Blaga, trecând de la simbolismul cosmic spre meditații mai profunde asupra timpului, visului și subconștientului. „Glas în paradis” reflectă această tranziție și explorează conceptul de somn ca o punte între lumea conștientă și cea subconștientă, oferind o viziune poetică asupra viselor și a misterelor ascunse ale minții umane.
Vino să şedem subt pom.
Deasupra-i încă veac ceresc.
În vântul adevărului,
în marea umbr-a mărului,
vreau părul să ţi-l despletesc
să fluture ca-n vis
către hotarul pământesc.
Ce grai în sânge am închis?
Vino să şedem subt pom,
unde ceasul fără vină
cu şarpele se joacă-n doi.
Tu eşti om, eu sunt om.
Ce grea e pentru noi
osânda de a sta-n lumină!
Rezumat extins la poezia Glas în paradis de Lucian Blaga
„Poezia „Glas în paradis” de Lucian Blaga este o operă simbolistă și filozofică care explorează teme precum visul, subconștientul și misterul uman. Această poezie face parte din volumul său „Lauda somnului” și reflectă o tranziție în stilul și tematica sa literară.
Poezia începe cu o imagine a unei oglinzi care reflectă chipuri îngerești, sugerând o lume divină sau paradisiacă. În oglindă, autorul vede chipuri angelice, dar acestea sunt însoțite de un „glas” misterios care sugerează o altă realitate dincolo de ceea ce ochiul poate vedea.
Prin versuri evocatoare și simbolism profund, Blaga explorează ideea că somnul poate fi o poartă către lumea subconștientului și că visul poate dezvălui adevăruri ascunse și misterioase. El sugerează că în somn, sufletul uman poate călători către paradis, o lume a viselor și a profunzimilor spirituale.
Poezia invită la reflecție asupra naturii umane și a conexiunii dintre conștiință și subconștient. Ea sugerează că există o dimensiune ascunsă a ființei umane, care poate fi accesată prin vis și introspecție.
În final, „Glas în paradis” rămâne o poezie misterioasă și enigmatică, care încurajează cititorii să exploreze lumea subconștientului și să mediteze asupra profunzimilor interioare. Această operă literară ilustrează abilitatea lui Lucian Blaga de a crea poezii cu semnificații multiple și de a provoca gândirea filozofică în cadrul poeziei sale.”
Informații adiționale despre poeziile de Lucian Blaga
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Lucian Blaga pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Lucian Blaga pe Wikipedia.
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în ziarul Românul (sub semnătura Ion Albu), cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909.
