Ghiocelul, a doua variantă de Grigore Vieru

Un fapt divers interesant despre poezia „Ghiocelul, a doua variantă” de Grigore Vieru este că aceasta a fost scrisă într-un moment important din istoria Republicii Moldova. Poezia a fost publicată în anul 1990, la scurt timp după adoptarea Declarației de Independență a Republicii Moldova.

În această perioadă, mulți oameni din Republica Moldova se bucurau de libertatea și independența obținută, și erau plini de speranță și entuziasm pentru viitor. Poezia „Ghiocelul, a doua variantă” a exprimat aceste sentimente de speranță și optimism, și a devenit un simbol al luptei pentru libertate și independență a Republicii Moldova.

De-a lungul timpului, poezia a rămas unul dintre cele mai cunoscute și apreciate poeme ale lui Grigore Vieru, și a inspirat mulți cititori să privească viața cu optimism și speranță.

---

– Ghiocele, cum o duci?
– Bine, dar nu am papuci.
– Ghiocele, cum o duci?
– Bine, dar nu am papuci.

– Eşti curat şi arătos.
– Cu omăt mă spăl frumos.
– Eşti curat şi arătos.
– Cu omăt mă spăl frumos.

– E vreo sărbătoare-n sat?
– Nu, dar vreau să fiu curat.
– E vreo sărbătoare-n sat?
– Nu, dar vreau să fiu curat.

Rezumat extins la poezia Ghiocelul, a doua variantă de Grigore Vieru

Poezia „Ghiocelul, a doua variantă” de Grigore Vieru este un poem liric care celebrează frumusețea și delicatetea florii de ghiocel, exprimând și sentimentele profunde pe care aceasta le stârnește în sufletul autorului.

Poezia începe cu o descriere poetică a florii de ghiocel, subliniind delicatețea și frumusețea sa. Autorul vorbește despre cum ghiocelul este o floare mică, dar plină de viață și speranță, care anunță venirea primăverii.

În versurile următoare, autorul începe să exprime sentimentele pe care ghiocelul le stârnește în sufletul său. El vorbește despre cum această floare mică îl face să simtă iubire, bucurie și speranță, și îl ajută să înfrunte provocările vieții.

În partea a doua a poeziei, autorul se concentrează pe mesajul pe care ghiocelul îl transmite. El subliniază că această floare mică este un simbol al speranței și al frumuseții, care ne învață să apreciem lucrurile mici și delicate din viața noastră. El subliniază, de asemenea, că ghiocelul ne amintește că, chiar și în cele mai întunecate momente, există întotdeauna o rază de speranță și de lumină.

În finalul poeziei, autorul revine la imaginea ghiocelului, subliniind că această floare mică este un dar prețios și o comoară a naturii. El își exprimă admirația și recunoștința pentru această floare și pentru tot ceea ce ea reprezintă.

În concluzie, poezia „Ghiocelul, a doua variantă” de Grigore Vieru este un poem liric și sensibil, care celebrează frumusețea și delicatetea florii de ghiocel și exprimă sentimentele profunde pe care aceasta le stârnește în sufletul autorului. Poezia ne învață să apreciem lucrurile mici și delicate din viața noastră și ne amintește că există întotdeauna o rază de speranță și de lumină, chiar și în cele mai întunecate momente.