George Coșbuc este unul dintre cei mai importanți poeți români ai perioadei interbelice, fiind reprezentativ pentru curentul naționalist și tradiționalist. Poezia sa „Gazel” este o poezie în stil clasic, inspirată din poezia tradițională arabă. În ea, autorul descrie frumusețea și gingășia unei femei pe care o iubește și îi dedică versurile.
Faptul divers despre această poezie este că ea a fost tradusă în numeroase limbi străine, cum ar fi franceză, germană, maghiară, bulgară, rusă, turcă și altele, ceea ce arată recunoașterea valorii ei artistice la nivel internațional. De asemenea, poezia a fost interpretată și de mai mulți artiști români, printre care se numără și cântăreața de muzică populară Maria Tănase.
Oamenii mă-nvinuiesc,
Că sunt tânăr şi iubesc!
Tu mi-ai zis să viu la moară
Pe-nserat, să te-ntâlnesc,
Dar la moară dau de prieteni,
Şi de prieteni mă feresc.
Te-am văzut şi ieri pe-o cale.
M-am temut să te opresc,
Că de mama mi-e ruşine
Şi de tine mă sfiesc.
Mi-e necaz pe toată lumea
Şi mi-e ciudă că trăiesc:
Te-aş lăsa şi mi-e cu jale,
Te-aş iubi şi nu-ndrăznesc!
Rezumat extins la poezia Gazel de George Coşbuc
„Gazel” este o poezie a lui George Coșbuc, scrisă în stilul liricii orientale, cu o tematică romantică și sentimentală. Poemul prezintă o descriere a unei iubiri neîmpărtășite, sub forma unei gazel (un tip de poezie lirică persană).
În prima strofă, poetul vorbește despre frumusețea și puterea iubirii, precizând că, în ciuda tuturor obstacolelor, ea rămâne mereu viu și puternică. În cea de-a doua strofă, el descrie seninătatea nopții și felul în care aceasta îi aduce aminte de persoana iubită. În ultima strofă, poetul concluzionează că iubirea este un sentiment eternal, care va supraviețui trecerii timpului și va rămâne mereu prezent în sufletul său.
Poezia este scrisă într-o limbă fluentă și plină de culoare, cu multe metafore și imagini poetice, care sugerează delicat și sensibilitatea autorului. Tema principală este iubirea neîmpărtășită, un subiect liric des întâlnit în poezia romantică.
Gazelul este o formă poetică care aparține tradiției liricii persane și turce, iar George Coșbuc a reușit să adapteze acest stil într-un mod inedit, oferind un exemplu de versificație original și talentat.
Informații adiționale despre poezii de George Coșbuc
George Coșbuc închină fiecărui anotimp măcar câte o poezie (Noapte de vară, Vara, În miezul verii, Iarna pe uliță). Coșbuc a păstrat spiritul autentic românesc în balade, prin prezentarea momentelor nunții (Nunta Zamfirei) sau prin viziunea asupra morții (Moartea lui Fulger).
Aflati mai mult despre George Coșbuc pe Wikipedia
