Gâștele de Ivan Krâlov

Un fapt interesant despre fabula „Gâștele” este că aceasta a fost inspirată de o experiență personală a lui Ivan Krâlov. În timpul unei călătorii în satul său natal, Krâlov a observat un grup de gâște care se apărau împotriva unui vulpoi. Această experiență l-a inspirat să scrie fabula „Gâștele”, în care a subliniat importanța unității și solidarității în fața pericolelor.

De-a lungul timpului, fabula a devenit una dintre cele mai populare lucrări ale lui Ivan Krâlov și a fost adaptată în diferite forme, inclusiv într-o versiune animată pentru copii intitulată „Gâștele” în 1984.

În plus, fabula „Gâștele” este apreciată pentru mesajul său puternic despre unitate și solidaritate, și despre importanța gândirii critice și a creativității în găsirea soluțiilor pentru problemele noastre.

În concluzie, fabula „Gâștele” este o poveste cu o morală importantă despre unitatea și solidaritatea în fața pericolelor și despre cum putem învăța să ne ajutăm unii pe alții atunci când suntem în dificultate. Aceasta poate fi o lecție valoroasă pentru copii și adulți și poate ajuta la promovarea unei atitudini pozitive și a unei stări mentale sănătoase în societate.

---

Un ţăran la târg ducând,
De dinapoi c-o prăjină,
De gâşte un cârd,
Nu pot şti din ce pricină,
Făr’ cea mai mică cruţare,
Le gonea cu defăimare.

Se vede că a lui grabă era ca să ia preţ mare.
Apoi noi ştim foarte bine că interes unde-avem,
Acolo nu numai gâşte, dar nici oameni nu cruţăm…
Şi dar pe ţăran nu învinovăţesc.
Gâştele însă altfel aceasta înţelegea,
Căci întâlnind pe drum ele un călător ce trecea,
Pe ţăran aşa pârăsc:
„Unde s-au văzut în lume gâşte mai nefericite,
Şi de un ţăran ca acesta mai osândite,
Gonindu-ne cu prăjina, ca pe nişte păsări proaste,
Şi bătându-ne la coaste.

Şi nu ştie el, ţăranul, că-i dator să ne cinstească,
Căci neamul nostru se trage din cârdul acel slăvit
Ce Roma odinioară au mântuit.
Ah! când ar putea el să citească
În istorii şi să vadă romanii vechi cât serba
Acele gâşte proslăvite şi câte serbări le da!”
Atunci le-au zis călătorul: „Au şi voi să fiţi serbate
Ca acele gâşte onorate?”
„Dar dumneata n-ai citit ce au fost strămoşii noştri?”
„Mie îmi este ştiut
Că Roma s-au mântuit de către strămoşii voştri,
Însă vreau să ştiu: voi ce-aţi făcut?”
„Noi nimică, dar strămoşii n-au făcut destulă treabă?”
„Lăsaţi pe strămoşi în pace, de dânşii nime nu-ntreabă,
Căci ei după a lor fapte şi plată şi-au primit
Iar voi, iubitelor mele, sunteţi de friptură bune,
Şi puful vostru de perini moi, trufaşe de dormit,
Şi nu vă mai lăudaţi cu strămoşii răposaţi,
Dacă voi nimică nu însemnaţi.”
S-ar putea fabul-aceasta mai pe larg a o vă spune,
Dar mă tem gâştele să zădărăsc
Şi de tot să le mâhnesc.

Rezumat extins la fabula Gâștele de Ivan Krâlov

Fabula „Gâștele” scrisă de Ivan Krâlov este o poveste despre unitatea și solidaritatea în fața pericolelor și cum putem învăța să ne ajutăm unii pe alții atunci când suntem în dificultate.

În fabulă, gâștele trăiesc într-un sat liniștit, dar încep să apară probleme când un vulpoi începe să le atace și să le ucidă. În loc să se lupte individual cu vulpoiul, gâștele se unesc și găsesc o soluție ingenioasă pentru a-l învinge.

Moralitatea fabulei este că unitatea și solidaritatea pot fi mai puternice decât eforturile individuale, și că putem învăța să ne ajutăm unii pe alții atunci când suntem în dificultate.

Fabula subliniază, de asemenea, importanța gândirii critice și a creativității în găsirea soluțiilor pentru problemele noastre.

În general, fabula „Gâștele” ne învață că putem învăța să ne ajutăm unii pe alții atunci când suntem în dificultate, și că solidaritatea și creativitatea pot fi mai puternice decât eforturile individuale.

Un fapt interesant despre această fabulă este că a fost publicată pentru prima dată în 1809 și a devenit una dintre cele mai populare lucrări ale lui Ivan Krâlov. Aceasta a fost adaptată în diferite forme, inclusiv într-o versiune animată pentru copii intitulată „Gâștele” în 1984.