alecu-donici

Una dintre trăsăturile interesante ale acestei fabule „Gâştele” de Alecu Donici este că are un ton satiric, ironizând societatea și cultura aristocratică a epocii în care a fost scrisă. De asemenea, mesajul moral al fabulei este acela că un stil de viață superficial și cheltuitor nu poate fi susținut pe termen lung și că economisirea și planificarea sunt importante pentru a avea un viitor sigur.


Cu o prăjină mare,
Ţăranul gâşte de vânzare
Mâna la târg.
Şi drept să zic:

În cârdul gâştelor, spre buna îndemnare,
Grăbind la zi de târg, bătea ades cam tare.
(Dar unde de câştig sau pagubă s-atinge,
Nu numai gâştele, şi omenirea plânge.)
Eu nu vinovăţesc ţăranul nicidecum;
Iar gâştele altfel aceasta judeca
Şi, întâlnindu-se c-un trecător pe drum,

Aşa striga:
– A! Ce necaz, ce osândire!
Asupra gâştelor ce crudă prigonire!
Priveşte, un ţăran cum bate joc cu noi;
De astă-noapte el ne mână denapoi.
Lui, nătărăului, nu-i trece nici prin minte
Că are datorie a ne arăta cinste;
Căci noi ne tragem drept din neamul cel slăvit

Ce Capitolia din Rom’ au izbăvit!
Romanii, mulţămiţi, au pus şi sărbătoare,
Pentru aşa a lor prea vrednică urmare.

– Şi voi tot cu aceasta vreţi
A lumii slavă să aveţi?
Au zis acel drumeţ.
– Strămoşii noştri…

– Ştiu,
Dar eu la vorba mea să viu:
Ce faptă vrednică voi aţi făcut în lume?
– Nimica, însă noi…
– Că numai de fripture voi
Sunteţi şi bune.

Lăsaţi dar pe strămoşi în pace:
Cu fapta e cinstit acel care o face.

Această fabulă a lămuri se poate,
Dar gâştele să nu se-ntarte.

Rezumat extins la fabula Gâştele de Alecu Donici

Fabula „Gâştele” de Alecu Donici este o poveste cu o morala puternică despre solidaritate și ajutorul reciproc. În această poveste, o turmă de gâște care călătoresc împreună cu un gâscan pe un câmp își pierd unul după altul penele lor, lăsându-le vulnerabile și friguroase. Cu toate acestea, ele refuză să se ajute reciproc pentru a înlocui penele pierdute și continuă să călătorească separat. În cele din urmă, ele sunt prădate de un vultur și înțeleg greșeala lor.

Gâsca care mergea alături de ele, în schimb, înțelege cât de important este să te ajuti unii pe alții și îi sfătuiește pe cei care au rămas să-și acopere pierderile prin ajutorul reciproc. În cele din urmă, toate gâștele se ajută reciproc și își protejează pieptenii de penele lor, împiedicându-l pe vultur să le atace. Morala poveștii este că putem realiza mult mai multe împreună decât separat și că este important să fim solidari și să ne ajutăm reciproc.

Informatii aditionale fabule de Alecu Donici

Alecu Donici, sau Alexandru Donici a fost un poet fabulist roman basarabean. Debuteaza cu traduceri din Puschin si Kralov. Donici a avut un deosebit spirit de observatie, criticand in fabulele sale, pe exemplul unor animale, moravurile proaste in societatea umana. In creatia sa sunt populare fabulele: Antereul lui Arvinte, Musca la arat, Racul, Broasca si stiuca, Doi câini.