Furnica de Alecu Donici

Fabula „Furnica” de Alecu Donici este una dintre cele mai cunoscute si apreciate fabule din literatura romana. Ea prezinta povestea unei furnici harnice si muncitoare, care isi pregateste hrana pentru iarna, si a unei lacuste lenese, care prefera sa se bucure de viata si sa nu munceasca deloc. In final, furnica supravietuieste iernii, in timp ce lacusta ramane fara hrana si este nevoita sa apeleze la ajutorul furnicii.

Aceasta fabula are un puternic mesaj moral despre importanta muncii si a planificarii pentru viitor, si a fost interpretata si ca o critica la adresa celor care traiesc din imprumuturi si cheltuiesc fara a tine cont de consecintele pe termen lung.

In plus, fabula este notabila pentru modul in care a fost transpusa in arta populara, in special in ceea ce priveste imaginiile furnicii si lacustei. Imaginile furnicii, cu trupul sau zvelt si ochii mari si expresivi, reprezinta adesea munca harnica si inteligenta, in timp ce lacusta este adesea reprezentata ca fiind lenesa si grasa, cu corpul rotunjit si ochii apatici. Aceste imagini au ajutat la consolidarea imaginii populara a furnicii ca fiind un model de muncitor harnic, si a lacustei ca simbol al lenesiei si risipei.

---

O furnică
De soi mică,

Iar de inimă prea mare,
Adusese furnicarul într-o nespusă mirare,
Căci, precum al ei istoric lumea au încredinţat,
Ea purta grăunţe întregi de orzul cel mai măşcat.

Era înc-acea furnică
Şi la războaie voinică:
Unde viermişor vedea,
Se repezea şi-l prindea.

Chiar paingul cu atâtea săbii, coase, înarmat,
Al ei ac de biruinţă într-o vreme au cercat.
Dar furnica, ca şi omul, cu dorinţi nesăţioase,
De-a furnicarului slavă prea curând se dezgustase.

– La târg – zise ea odată –
Mă duc lumea să mă vadă
Şi oamenii să se miere
De vestita mea putere.
Şi aşa, prea îngâmfată,

Într-un mare car de fân ea s-au căţărat îndată;
Au ajuns la târg, dar ah! ce cumplită lovitură

Mândriei sale văzură.
Căci nici unul dintre oameni la furnică nu căta,
Când puterea să-şi arăte, ea minunt nu înceta
Şi, cu toată-a ei silinţă, beţişori de fân trăgea

Sau vreo muscă nătăraucă prinzând, iute împungea.
Dar în sfârşit obosită de zadarnice cercări,
Câinelui de lângă car, au zis: „Dragă, nu te mieri

De-a oamenilor prostie?
Vezi-i cum nici nu se uită, orbi sunt pentru fapte mari;
Fieşcare cu a sale: când la noi în furnicari

Toată furnica mă ştie.”

Sunt şi oameni ce visează
Că universul întreg de dânşii se minunează;
Dar în furnicarul său, ei numai cât figurează.

Rezumat extins la fabula Furnica de Alecu Donici

Fabula „Furnica” de Alecu Donici este o poveste despre munca asiduă şi importanţa pregătirii pentru viitor. Povestea este centrată pe două personaje principale, furnica şi leneşul.

Furnica este o furnică harnică şi ordonată, care munceşte fără încetare pentru a-şi asigura hrana pentru iarnă. În timp ce alte insecte se odihnesc şi se distrează în timpul verii, furnica este mereu ocupată, adunând grâu şi alte alimente pentru a le depozita pentru sezonul rece. Pe de altă parte, leneşul este un animal lenes şi nechibzuit, care se bucură de vara leneşă şi nu îşi face griji pentru viitor.

Când iarna vine, furnica are un depozit bine aprovizionat de alimente pentru a-şi hrăni familia. În timp ce leneşul se trezeşte într-un stadiu de disperare, confruntându-se cu foamea şi frigul iernii. El merge la furnică, cerându-i ajutorul, dar furnica îi răspunde că ar trebui să se gândească la iarnă şi să muncească atunci când are ocazia.

Moralul poveştii este că munca harnică şi pregătirea pentru viitor sunt importante. Fabula subliniază faptul că trebuie să fim responsabili şi să ne asumăm munca, să fim consecvenţi şi să avem grijă de noi înşine pentru a fi pregătiţi pentru orice nevoie.

Această fabulă a inspirat şi alte lucrări literare, precum celebrul roman „Război şi pace” de Lev Tolstoi, în care personajul principal, Pierre Bezukhov, este comparat cu furnica datorită muncii sale asidue şi pregătirii pentru viitor.