Un fapt divers interesant despre poezia „Frunze pierdute” de Tudor Arghezi este că această poezie face parte din ciclul său de creații literare intitulat „Hore,” în care autorul a explorat teme și motive folclorice. Acest ciclu de poezii a fost inspirat de tradițiile populare românești și de folclorul rural, și a reprezentat o incursiune a lui Arghezi în această sferă tematică.
În „Frunze pierdute,” Arghezi a folosit limbajul și imagistica specifică poeziei populare românești pentru a crea o atmosferă de melancolie și nostalgie. El descrie frunzele care cad în timpul toamnei și care devin asemenea „monede vechi,” suggerând că fiecare frunză are o poveste sau o istorie proprie, asemenea unor monede vechi care trec prin multe mâini și au multe povești de spus.
Cincizeci de ani, de cînd încerci, mereu,
Condeiul, gîndurile şi cerneala,
N-au mai ajuns să-ţi curme, fătul meu,
Frica de tine şi-ndoiala.
Te temi şi-acum de ce te-ai mai temut.
De pagina curată şi de rîndul,
Şi de cuvîntul de la început,
Te sperie şi litera şi gîndul.
Foile tale scrise, de hîrtie,
Se rup şi zboară, ca dintr-o livadă
Frunzele zmulse-n vijelie,
Fără ca piersicul să şi le vadă.
La fiece cuvînt, o şovăire
Te face să tresari şi-ai aştepta.
Parcă trăieşti în somn şi-n amintire
Şi nu ştii cine-a scris cu mîna ta.
Rezumat extins la poezia Frunze pierdute de Tudor Arghezi
Poezia „Frunze pierdute” de Tudor Arghezi este o compoziție poetică profund melancolică și contemplativă care explorează tema toamnei și a frunzelor căzute. Poetul folosește aceste elemente ale naturii pentru a reflecta asupra trecerii timpului și a efemerității vieții umane.
Poezia începe prin a descrie cum toamna își face simțită prezența prin frunzele care cad. Ele sunt personificate ca fiind „monede vechi” care cad ușor în pământ. Această imagine sugerează că fiecare frunză are o poveste proprie, asemenea monedelor vechi care trec prin multe mâini și au multe povești de spus. Autorul evocă un sentiment de melancolie prin această imagine a frunzelor căzute, subliniind trecerea timpului și inevitabilitatea schimbării.
În continuare, Arghezi exprimă nostalgie pentru frunzele care au căzut și pentru momentele și experiențele trecute. El se întreabă unde au dispărut aceste frunze și amintirile legate de ele. Această întrebare retorică sugerează că trecutul și amintirile se estompează în timp, dar rămân în memoria noastră.
Poezia transmite un sentiment de pierdere și de contemplare a fragilității vieții umane. Ea ne amintește că toate lucrurile, inclusiv frunzele, au un sfârșit, dar că amintirile și emoțiile legate de ele rămân în inimile noastre.
În final, „Frunze pierdute” este o meditație profundă asupra trecerii timpului și a efemerității vieții. Autorul folosește natura și imaginea frunzelor căzute pentru a ilustra aceste concepte universale și pentru a evoca o reacție emoțională la fragilitatea existenței umane. Este o poezie care invită la reflecție asupra sensului vieții și asupra valorii momentelor trecute.
Informații adiționale despre poezii de Tudor Arghezi
Vezi aici toate lista la toate poeziile de Tudor Arghezi pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Tudor Arghezi pe Wikipedia.
Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxă, condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”.
