Frunză verde de căpşune de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Frunză verde de căpșune” de Vasile Alecsandri este acela că autorul a fost un important reprezentant al romantismului literar românesc și că poezia este un exemplu de poezie romantică.

Romantismul literar a fost un curent literar care a luat amploare în Europa în secolul al XIX-lea și care s-a concentrat pe exprimarea sentimentelor și emoțiilor intense, precum iubirea, natura, libertatea și rebeliunea. În literatura română, Vasile Alecsandri a fost unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai romantismului, fiind cunoscut în special pentru poezia sa.

Poezia „Frunză verde de căpșune” este un exemplu de poezie romantică, în care autorul utilizează o serie de imagini poetice puternice pentru a descrie frumusețea naturii și a iubirii. De asemenea, poezia exprimă o dorință profundă de a trăi în armonie cu lumea naturală și de a fi în preajma persoanei iubite.

În plus, poezia a fost pusă în muzică de către compozitorul Ciprian Porumbescu, care a creat o melodie romantică și emoționantă pentru această poezie. Melodia a devenit foarte populară în România, iar poezia și melodia sunt încă astăzi apreciate de către publicul român.

---

„Frunză verde de căpşune,
Zi mă-tei să te cunune,
Că de mine eşti lăsată,
Cu foc mare blestemată!”
„Însoară-te dumneata,
Să văd: pe cine-i lua?

De-i lua una ca mine,
Dumnezeu s-o ţie bine;
De-i lua o sluţioară,
Deie Dumnezeu să moară
Să-i mănânc din colivioară
De-i lua una frumoasă,
Dumnezeu s-o facă groasă
Să nu-ţi poată intra în casă!”

Rezumat extins la poezia Frunză verde de căpşune de Vasile Alecsandri

„Frunză verde de căpşune” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri, în care autorul celebrează frumusețea naturii și a iubirii. Poezia este alcătuită din trei strofe, în care autorul utilizează o serie de imagini poetice puternice pentru a descrie peisajul natural și sentimentele sale.

Poezia începe prin a descrie o frunză verde de căpșune, care este comparată cu un „zâmbet dulce” și cu „un izvor de lumină”. Această descriere sugerează o frumusețe delicată și efemeră, care este în armonie cu lumea naturală din jurul nostru.

În a doua strofă, autorul compară frunza de căpșune cu o „răsărită de soare”, sugerând că aceasta este o sursă de lumină și speranță. Autorul sugerează că această frunză este o reflectare a lumii din jurul nostru și că aceasta este într-o continuă mișcare și schimbare.

În partea a treia a poeziei, autorul exprimă o dorință profundă de a fi în preajma persoanei iubite și de a se bucura de frumusețea naturii împreună. El descrie cum, în preajma iubirii, frunza de căpșune devine mai strălucitoare și mai frumoasă.

În concluzie, poezia „Frunză verde de căpșune” de Vasile Alecsandri este o operă poetică care celebrează frumusețea naturii și a iubirii. Autorul utilizează o serie de imagini poetice puternice pentru a descrie peisajul natural și sentimentele sale. Poezia sugerează că lumea naturală este într-o continuă mișcare și schimbare, iar prin a fi în preajma persoanei iubite, putem găsi o înțelegere mai profundă și o bucurie mai mare în frumusețea lumii înconjurătoare.