Frumusete de Grigore Alexandrescu

Poezia „Frumusete” de Grigore Alexandrescu este un elogiu adus frumuseții și un apel la recunoașterea importanței acesteia în viața noastră. În poezie, autorul vorbește despre cum frumusețea poate transforma lumea și cum ea este indispensabilă pentru fericirea și împlinirea noastră.

Un aspect interesant al poeziei este modul în care Alexandrescu personifică frumusețea și o descrie ca o entitate vie, capabilă să inspire și să încânte. De asemenea, autorul aduce argumente filozofice pentru a susține importanța frumuseții în viața noastră și explică cum aceasta poate influența starea noastră interioară și comportamentul nostru.

Poezia „Frumusete” a fost publicată în 1863 în revista „Dacia literară” și este una dintre cele mai cunoscute creații poetice ale lui Grigore Alexandrescu.

---

Adesea pe câmpie
Auz o armonie,
Un ce melodios:
Un glas care se pare
Ascuns în departare,
Un imn misterios.

De unde oare vine?
Din sferele senine?
Din zefirii ce zbor?
Din iarba ce sopteste?
Din planta ce traieste?
Din floare? din izvor?

Din nici una în parte,
Din multe-mpreunate,
Din toate e-ntocmit;
E glas al suferintei,
Al lumii s-al fiintei
Suspin nemarginit.

Asa e frumusetea:
Dulceata, tineretea,
Blândetea, eleganta, o-ncing, o încunun:
Chipu-i e crin, profira,
Inima ei o lira,
Cuvintele ei soapte, ce-n inima rasun.

Si flacara privirii
Si gratia zâmbirii
În ochii ei se joaca, pe buze-i locuiesc.
Din preajma-i ea goneste
Durerea ce munceste,
Icoana-a fericirii, iluzii o-nsotesc.

Un dar, ce nume n-are
În limba muritoare,
Miscarile-i însufla, în umbletu-i îl vezi;
Si toate, în unire,
Câstig acea numire,
Ce rar e meritata, ce tu o meritezi.

Rezumat extins la poezia Frumusete de Grigore Alexandrescu

Poezia „Frumusețe” de Grigore Alexandrescu este un cântec de iubire care exprimă admirația și dragostea autorului pentru o femeie, descrisă ca fiind o adevărată bijuterie. În poezie se folosește o imagine de comparație cu o floare rară, cu petale delicate și cu un parfum subtil, care rămâne mereu proaspăt și strălucitor. Autorul subliniază și puterea acestei frumuseți de a încânta și de a aduce bucurie în viața sa.

În prima strofă, Alexandrescu face o descriere a femeii, subliniindu-i frumusețea și calitățile unice. În a doua strofă, se face referire la efectul pe care-l are frumusețea asupra autorului, aceasta reprezentând un izvor de inspirație și de încântare.

În final, Alexandrescu se adresează direct femeii pe care o admira, spunându-i că îi dorește fericire și că își dorește să fie mereu lângă ea.

Prin intermediul acestei poezii, Alexandrescu transmite un mesaj despre puterea și importanța frumuseții în viața omului, precum și despre importanța iubirii și a relațiilor interumane.