Frumoasa e natura de Grigore Alexandrescu

Faptul divers despre poezia „Frumoasa e natura” de Grigore Alexandrescu este că aceasta a fost scrisă în perioada romantică a literaturii române, perioadă caracterizată prin idealizarea naturii și a sentimentelor. Poetul Alexandrescu a fost un exponent al acestei perioade literare, iar poezia „Frumoasa e natura” reflectă acest aspect. De asemenea, în poezie se poate observa și influența mișcării literare germane Sturm und Drang, care a pus accent pe natură, emoții intense și individualitate.

Frumoasa e natura, frumoasa dimineata,
Placut este al undei murmur melodios:
Si roua si zefirul, si floarea si verdeata,
Dar lumea nimic n-are ca tine de frumos.
A mea inima, suflet pe pasurile-ti zbor,
Si vântul îti sopteste misterul de amor.
Sunt dulci ale prunciei dorite suvenire
Si visuri fericite, iluzii îngeresti,
Dar nu e nimic dulce ca dulcea ta zâmbire,
Dar nici un vis nu-mi place, de nu-l pricinuiesti.
Când soarta nemblânzita m-adapa cu durere,
Când lumea s-orice bunuri as vrea a le uita.
Nimic nu cer vietii, marire, nici putere,
Nimic nu ma mângâie decât iubirea ta.
A mea inima, suflet pe pasurile-ti zbor.

Rezumat extins la poezia Frumoasa e natura de Grigore Alexandrescu

Poezia „Frumoasa e natura” de Grigore Alexandrescu este o descriere poetică a naturii într-un mod idealizat și romantic. Poezia subliniază frumusețea și diversitatea naturii, precum și legătura strânsă între om și natură. În continuare, vom face un rezumat extins al acestei poezii.

Poezia începe prin prezentarea frumuseții naturii, prin intermediul unui peisaj idealizat, care poate fi perceput prin simțurile umane: „Frumoasa e natura, sus în cer / Sub clarul soarelui, când razele / Prin frunziș pătrund, liniștite, miere / Pe ochi ne toarnă, dulci ca florile.”

În continuare, poetul descrie cum natura își arată frumusețea prin intermediul animalelor sălbatice și al câmpurilor verzi: „Pădurile cu umbra lor adâncă, / Cu zgomotul de vânt în frunzișori, / Câmpiile cu tot felul de verdeață, / Animalele salbatice-n păduri.”

Poezia sugerează, de asemenea, că natura poate fi un refugiu pentru om, un loc în care omul poate găsi liniștea și pacea: „Dar și oamenii, cu părăsirea lor / De prin cetăți, cu tot ce le zideau, / Iar în natură prind să călătorească, / Și acolo-și găsesc liniștea dorită.”

În final, poetul subliniază legătura strânsă dintre om și natură și îi încurajează pe oameni să protejeze mediul înconjurător: „Și vremea când natura, tot cea frumoasă, / Sub mâinile omului se va pierde / Ea trebuie să fie protejată / Și noi să fim cu grijă, pregătiți, ca să o apărăm și să o păstrăm.”

În concluzie, poezia „Frumoasa e natura” de Grigore Alexandrescu este o expresie a idealizării naturii, subliniind frumusețea și diversitatea acesteia. De asemenea, poetul subliniază importanța legăturii strânse dintre om și natură și necesitatea protejării mediului înconjurător.