Fresco-ritornele de George Coşbuc

Poezia „Fresco-ritornele” de George Coşbuc surprinde ciclul vieții prin intermediul unei metafore inspirate de frescă, care reprezintă un simbol important în arta și cultura creștină. Fresca este o pictură murală executată pe peretele unei biserici sau catedrale, care reprezintă scene biblice sau religioase și care servește ca o formă de învățătură și inspirație spirituală pentru credincioși.

Astfel, poezia „Fresco-ritornele” nu este doar o simplă descriere a unei fresce, ci reprezintă o metaforă profundă asupra ciclului vieții și a valorii și semnificației ei. Prin intermediul acestei poezii, Coşbuc transmite un mesaj puternic despre importanța ciclului vieții, a valorii și a semnificației ei, sugerând că trebuie să învățăm să apreciem și să trăim fiecare moment al vieții, pentru că viața este prețioasă și trecătoare.

Prin urmare, poezia „Fresco-ritornele” de George Coşbuc rămâne una dintre cele mai remarcabile poezii din literatura română, datorită abordării sale inovatoare și a mesajului puternic despre ciclul vieții și valorile și semnificația ei.

1
Viaţa mea de mult s-a stins şi-am îngropat-o.
Sunt beat de cad în gropi, şi-a cui e vina?
A obrăjorilor cei cu gropiţi, şireato!
 
2
Ea sta, cu sânul plin de pere, la fântână –
Şi ea mi-a dat s-aleg pe plac din sân o pară.
Şi m-am trezit că-mi dă deodată peste mână!
 
3
Pe punte-am sărutat mai ieri o fată,
Şi-acum au dat sătenii jalbă la prefectul,
Că fetele stau cârd pe punte ziua toată!
 
4
Psaltirea popii o sărut, dar aş lăsa-o,
Sărut şi mâna preotesei, şi-aş lăsa-o,
Pe fata popii n-o sărut, şi-aş săruta-o!
 
5
Cu ochi frumoşi, cu piept rotund, aşa zglobie,
Tu, Doamne, ai făcut-o numai ca să mintă
Şi numai ca să-mi faci necazuri mie!
 
6
Pentru drăguţe ne-am certat vreo trei la coasă, –
Din ceartă m-am ales cu părul smuls şi mâna ruptă,
Da încaltea a rămas că-a mea e mai frumoasă!
 
7
Cu şorţu-n brâu, cu mâna-n şold, ea, cea şireată,
Stă-n drum, anume ca s-o văd, să-mi facă-n ciudă –
De-ar fi ce-ar fi, tu azi nu-mi scapi nesărutată!
 
8
Îi plac poveştile, încet şi la ureche,
Şi ce-i spui nou! Dac-o sărut fără poveste,
E veşnic nouă pentru noi povestea veche.
 
9
Ei, vezi cum eşti! În prag la noi te-am prins de mână,
Şi-am vrut să te cuprind, şi pentru-atâta lucru
Ai plâns şi n-ai venit la noi o săptămână!
 
10
De când eram noi mici, mi-ai fost ca soră,
Şi prietenă mi-ai fost de când eşti fată mare,
Iar mama vrea d-acum să-i fi, drăguţă, noră!
 
11
Eu am de mult scriptura mea şi-mi ţin scriptura:
Guriţa fetelor cu sărutări s-astupă,
Băieţilor eu le astup cu pumnul gura!
 
12
Vorbim răstit şi ne-ngânăm răspunsul,
Şi-n sat cred toţi că asta-i vrajbă veche,
Iar seara noi ne sărutăm pe-ascunsul!
 
13
Uşor te nalţi, când te-ai deprins să birui greul –
Cei răi mă-njură! Nu ştiu ei ce ştiu copiii?
Pe cât smânceşti, pe-atât de sus se înălţa zmeul
 
14
Ea râde-n plânsul meu! Dar ea atâta ştie!
Eu ştiu: Mi-e dragă, şi n-aş vrea să-mi fie dragă,
Dar dragă dacă nu mi-ar fi, aş vrea să-mi fie!
 
15
Ieri ne-am certat! Şi mi-e necaz că uit prea iute –
Azi, după ce m-a sărutat, mi-am dat de seamă
Că ieri jurai să nu-l mai las să mă sărute!
 
16
E galben soarele sub nor, şi-i galben lanul
Prin care treci tu, cea cu galbene cosiţe –
Ştii tu de ce-am îngălbenit şi eu sărmanul?
 
17
Mai sfântă-i dragostea decât orice psaltire –
Când ai drăguţă, eşti cu ea mai sfânt în cârciumă
Decât fără de ea pe prag de mănăstire!
 
18
Eu om cu minte n-am văzut, să nu sfârşească
Nebun, când a iubit, dar drept e şi aceea
Că om cu minte n-am văzut să nu iubească!
 
19
Eu am drăguţe multe-n sat, dar nici o fată
N-a zis că-i bine s-o sărut şi să-i ţin drumul,
Dar nici că-i bine când o las nesărutată.

Rezumat extins la poezia Fresco-ritornele de George Coşbuc

„Fresco-ritornele” este o poezie scrisă de George Coşbuc, care descrie imaginea unei fresce dintr-o biserică veche, prin intermediul unei metafore inspirate de ciclul vieții.

Poezia începe prin a descrie imaginea unei fresce care reprezintă ciclul vieții, de la naștere, la maturitate și apoi la bătrânețe și moarte. Fresca este înconjurată de ritorneli, care sugerează un fel de cântec sau melodie sacrală, care însoțește ciclul vieții.

În a doua strofă, poezia se concentrează asupra contrastului dintre frescă și viața reală, sugerând că viața oamenilor este o imitație palidă a ciclului vieții, reprezentat în frescă. Alecsandri sugerează că fresca este un simbol al vieții și al ciclului ei, care trebuie să fie respectată și apreciată, pentru a ne înțelege cu adevărat propria viață și sensul ei.

În final, poezia încheie cu un apel la introspecție și la recunoașterea valorii și frumuseții ciclului vieții. Coşbuc sugerează că trebuie să învățăm să apreciem și să trăim fiecare moment al vieții, pentru că viața este prețioasă și trecătoare.

În general, „Fresco-ritornele” este o poezie profundă și plină de sensibilitate, care surprinde frumusețea și ciclul vieții, prin intermediul unei metafore inspirate de frescă. Este o poezie care a rămas relevantă și astăzi, deoarece tema ciclului vieții și a valorilor și sensului ei rămân subiecte universale și încărcate de semnificație în viața oamenilor.