Fraţii Jderi de Vasile Alecsandri

Un fapt divers despre poezia „Frații Jderi” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost una dintre primele creații literare care a subliniat importanța luptei pentru libertate și democrație în literatura română.

În perioada în care a fost scrisă poezia, România era subjugată de puterile străine și lupta pentru independență și libertate era o temă foarte actuală și importantă pentru poporul român. „Frații Jderi” a fost o creație lirică valoroasă pentru literatura română, care a subliniat importanța curajului și a sacrificiului în lupta pentru libertate și democrație, și a contribuit la dezvoltarea spiritului naționalist în România.

---

I

E ger, e întuneric! Nori negri duşi de vânt
Se târâie pe şesuri, se lasă pe pământ
Ca aripi uriaşe de paseri nevăzute
Ce curăţă de sânge văi, şanţuri şi redute.
 
E vânt cu ploaie rece şi noapte cu fiori,
Căci umbra e ţesută de fulgeri trăsnitori.
Nu-s însă focuri nalte de-a cerului furtună,
Dar fulgeri mii de tunuri ce-n zare crunt detună.
 
L-a lor lumină roşă în clipă se ivesc
Mari tabere de oameni armaţi ce se pândesc,
Şi crâncene redute, şi-n dos de parapete,
De Văpăi de ochi sălbatici, luciri de baionete.
 
Românii uzi la piele, flămânzi, lipsiţi de foc,
În şanţul lor, sub arme, stau gloată la un loc,
De moarte şi nevoie râzând cu nepăsare…
Voinici ei sunt la luptă, voinici şi la răbdare!
 
„Măi, oameni! zice unul, un şoim de la Bicaz,
De mult ne spală cerul cu ploaie de obraz!
Mâni, când s-a face ziuă, Jder Neagu, fără veste,
Frumos a să ne-apară cât Albul din poveste.”
 
„Urât, frumos, alb, negru, eu nu ştiu, dar ce ştiu,
Ştiu că halal de turcul ce-oi întâlni de viu.”
„Şi ce-ai să-i faci, măi Neagu?” „Să-l hăituiesc, fărtate,
Până mi s-a usca bine cămeşa de pe spate.”
 
Toţi râd… dar ce retează deodată râsul lor?
O bombă vine, – o bombă, al morţii meteor!
Toţi văd moartea cu ochii! un vaiet: „Ah, mor!” „Cine,
Cine-i ucis?” „Eu, Neagu… mă duc… vă las cu bine.”
 
„Sărmanul, zic românii, grăindu-l trist de-a rândul,
Nici c-au avut el parte să-şi împlinească gândul!
Mult au să-l mai bocească neveste şi copile!”
„He! Dumnezeu să-i ierte! Ce vreţi? n-au avut zile.”
 
„Dar unde-i Jder mezinul?” „De pază colo-n şanţ,
Unde-au pierit aseară un zmeu de dorobanţ.”
„Să-i spunem, să nu-i spunem că i-a murit frăţiorul?”
„Ba să tăcem mai bine, să nu-l ucidă dorul.”

II

În capătul din dreapta al şanţului, în tină,
Stă singur la o parte un om care suspină,
Căci are-o presimţire ce-i tot meneşte-a rău
Şi-i duce, duce gândul mâhnit la frate-său.
 
El e ostaş de frunte, Jder Nistor, vânătorul,
Ce intră-n turci năprasnic cum intră-n cârd omorul,
Şi-i place pe câmp neted cu durda să vâneze
Cumpliţi başbuzucii şi fiarele cercheze.
 
De aseară-n sentinelă Jder şede tot la pândă,
Gândind la biata-i mamă cu inima plăpândă,
Visând l-a lui mireasă cu sufletul duios,
Privind la turci în faţă cu ochiul scânteios.
 
Dar vântul suflă-a iarnă, dar ploaia cade-n unde!
Prin haine până la oase îngheţul îl pătrunde
Şi-ncet el simte somnul că vine pe furiş
De-ntinde peste ochi-i un văl paingeniş.
 
Jder luptă, umblă, cântă, nevrând ca să se culce,
Dar somnu-i varsă-n creieri beţia lui cea dulce,
Şi el, pe nesimţite învins, întunecat,
Se reazemă de puşcă ş-adoarme clătinat.
 
Deodată i se pare că vede pe-a lui mamă
Ce vine, îl atinge pe ochi cu-a ei năframă
Şi-i zice: „Te trezeşte, copile, dragul meu!
Vin duşmanii! te-ajunge prin somn păcatul greu!”
 
Tresare vânătorul! Două spectre se arată,
Nălţându-se prin umbră cu arma ridicată!
„Ho! fiară, ho!” el strigă, şi-n clipă, viu, deştept,
Pe duşmani îi străpunge cu baioneta-n piept.
 
Din doi, unul c-un gemet oftează, cade, moare.
Iar altul, cu durerea luptându-se în picioare,
Se-ncruntă, se repede ca lupul crunt la Jder
Şi-i face-o brazdă largă la braţ cu-al său hamger,
 
Apoi se prăbuşeşte alăture cu mortul.
Jder zice-atunci, mustrându-l: „De ce ţi-ai lăsat cortul?
Şi ce cătaşi, păgâne, aice-n şanţul meu?
Ţi-au fost urât de viaţă? Amar de capul tău!”
 
Şi aprig, cu mânie ridică stratu-n aer,
Să sfarme pieptul duşman ce scoate-un jalnic vaier,
Dar când să dea: „Stai, frate! îi zice-un glas iubit,
Nu-i drept să dai lovire vrăşmaşului rănit!”
 
Jder stă, aruncă arma, s-apropie în tăcere
De turc, îi leagă rana, alină-a lui durere,
Apoi, când ziua vine, pe turcul leşinat
Îl poartă-n ambulanţă, zicând: „Poftim vânat!”

Rezumat extins la poezia Fraţii Jderi de Vasile Alecsandri

Poezia „Fraţii Jderi” de Vasile Alecsandri este o creație lirică ce își are la bază tema luptei eroice și a curajului împotriva tiraniei. În poezie, autorul descrie povestea a trei frați care se ridică împotriva unui tiran, pentru a-și salva poporul de sub jugul opresiunii.

Poezia începe cu o descriere a peisajului natural din jur, subliniind frumusețea și măreția naturii. Apoi, Alecsandri introduce personajele principale ale poeziei: cei trei frați Jderi, care se pregătesc pentru luptă. Frații sunt reprezentați ca fiind curajoși și hotărâți să lupte până la capăt pentru libertatea poporului lor.

În a doua parte a poeziei, autorul descrie lupta împotriva tiranului, subliniind curajul și hotărârea fraților Jderi. Lupta este descrisă în termeni epici, subliniind eforturile eroice ale fraților. În cele din urmă, frații reușesc să învingă tiranul și să elibereze poporul de sub opresiune.

În final, autorul subliniază importanța luptei pentru libertate și democrație, exprimându-și admirația și respectul pentru eroii luptei pentru libertate. Prin intermediul acestei poezii, Vasile Alecsandri celebrează spiritul luptei pentru libertate și democrație și subliniază importanța curajului și a sacrificiului în atingerea acestor obiective.

Un fapt interesant despre poezia „Frații Jderi” este că aceasta a fost inspirată de o poveste populară românească, intitulată „Frații Jderi” sau „Istoria celor trei frați Jderi”. Această poveste, care a fost transmisă din generație în generație, prezintă aventurile celor trei frați care se luptă împotriva unui tiran și a armatei sale, pentru a-și salva poporul. Vasile Alecsandri a preluat această poveste și a transformat-o într-o creație lirică valoroasă pentru literatura română.