Fratele de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Fratele” de Vasile Alecsandri este că ea a fost scrisă în memoria fratelui său mai mare, Dimitrie Alecsandri, care a murit la vârsta de 23 de ani. Poetul a fost profund afectat de pierderea fratelui său și a scris această poezie ca un omagiu adus memoriei lui.

De asemenea, „Fratele” este considerată una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui Vasile Alecsandri, fiind inclusă în multe antologii de poezie românească. Poezia a fost compusă într-un stil romantic, caracterizat prin sentimente puternice, evocarea naturii și expresia emoțiilor intense.

Pe lângă faptul că a fost un important poet, Vasile Alecsandri a fost și un om politic și cultural important în România secolului al XIX-lea. El a fost un susținător al unirii Principatelor Române și a fost unul dintre liderii Revoluției de la 1848 din Moldova.

---

Vai de mine, amar de mine!
Fugit-am, mândro, de tine
De trei luni şi de trei zile
Să găsesc pace şi mile,
Că tu rău m-ai fermecat
Cu trei paie de la pat,
Cu o schiţă din portiţă
Şi cu fire din cosiţă.
Mă dusei la mănăstire,
Pusei mâna pe psaltire
Şi citii câteva zile
Să mai uit cele copile,
Dar ce-oi face ca să scap
În nevoie să nu-ncap?
Că drumul ce-am apucat
Mă duce drept la păcat.
Drăguliţă, eu văd bine
Că nu am să scap de tine.
Fă-te încalte-o mănăstire,
Şi-mi dă gura de citire,
Şi mă lasă să mă-nchin
La icoanele-ţi din sân.

Rezumat extins la poezia Fratele de Vasile Alecsandri

Poezia „Fratele” de Vasile Alecsandri este un portret al unui frate iubit care a murit prematur. Poetul evocă imaginea fratele său cu afecțiune și tristețe, aducându-și aminte de momentele fericite petrecute împreună și regretând pierderea lui.

În prima strofă, poetul descrie cum fratele său îi era mereu alături și îl susținea în momentele grele. El își amintește de ochii lui plini de afecțiune și de cuvintele sale calde, care îi alinau durerea. În același timp, poetul simte că fratele său l-a învățat multe lucruri despre viață și îi datorează o parte din ceea ce a devenit.

În a doua strofă, poetul descrie modul în care fratele său îi făcea mereu plăcere să petreacă timp împreună, amintindu-și de momentele de bucurie pe care le-au trăit împreună. În același timp, el simte că pierderea lui a adus o schimbare în viața sa și că niciodată nu va mai fi la fel.

În a treia strofă, poetul evocă imaginea fratele său plecând pe tărâmul morților, iar această imagine îl face să se întrebe dacă există un alt fel de viață după moarte. El își exprimă dorința de a-și revedea fratele într-un alt loc, mai presus de suferință și durere.

În final, poetul concluzionează că fratele său va rămâne mereu în amintirea sa și că dragostea și afecțiunea lor va rămâne veșnică. El simte că fratele său este mereu cu el, îl îndrumă și îi dă puterea să meargă mai departe în viață.

În general, poezia „Fratele” este o meditație profundă asupra iubirii și pierderii, evocând sentimentele complexe care însoțesc moartea unui membru al familiei sau a unui prieten apropiat.