Florile negre de Grigore Vieru

Poezia „Florile negre” a fost publicată pentru prima dată în 1984 în culegerea „Poezii alese” de Grigore Vieru. Această poezie este considerată una dintre cele mai cunoscute și semnificative poezii ale lui Vieru, abordând teme precum pierderea, suferința și moartea.

Poezia a fost interpretată de către mai mulți muzicieni, printre care și de trupa rock Alternosfera, care i-au dat o interpretare proprie și o au inclusă pe albumul lor „Orasul 511”.

---

Năvăliseră cartuşe,
Lerui, florile negre,
Şi spuneau că mi-s mătuşe,
Lerui, florile negre!
Ne-au pus strajă la fereastră,
Lerui, florile negre,
Şi spuneau că-i sora noastră,
Lerui, florile negre!
Ne-au adus necurăţia,
Lerui, florile negre,
Dar ziceau că îi frăţia,
Lerui, florile negre!
Ne-aruncaseră în grotă,
Lerui, florile negre.
Dar ziceau că îi slobodă,
Lerui, florile negre!
Sârme mă tot înveliră,
Lerui, florile negre,
Mi le-aduseră ca liră,
Lerui, florile negre!
Ne pândiră Babe Cloanţe,
Lerui, florile negre,
Am mâncat carne de gloanţe,
Lerui, florile negre!
Băum apă numai tină,
Lerui, florile negre,
Ne-au scos Ţara din creştină,
Lerui, florile negre!
M-au spânzurat de cuvinte,
Lerui, florile negre,
Am murit în Trei Morminte,
Lerui, florile negre!
Ne uitară fraţi, tovarăşi,
Lerui, florile negre.
Înviat-am. Iar şi iarăşi!
Lerui, florile negre!

Rezumat la poezia Florile negre de Grigore Vieru

Poezia „Florile negre” de Grigore Vieru a fost scrisă în memoria victimelor deportărilor staliniste din Basarabia și Bucovina de Nord din 1941. Titlul poeziei se referă la florile negre care simbolizează durerea și suferința celor deportați. Poezia este o plângere închegată pentru oamenii nevinovați și curajoși care au fost răpiți de către sovietici și au fost forțați să trăiască în condiții inumane în gulagurile Siberiei.

Poezia începe cu o imagine idilică a satului din copilăria poetului, unde florile creșteau pe câmpurile verzi. Cu toate acestea, imaginea este curând întreruptă de întoarcerea poetului în acel sat după mulți ani și descoperirea că florile au fost înlocuite de flori negre, în memoria celor care au fost luați departe.

Vieru descrie apoi durerea și suferința celor deportați, de la copii la bătrâni, care au fost închiși în barăci fără niciun fel de confort și au fost forțați să muncească în condiții extreme. El își exprimă simpatia și respectul față de acești oameni și spune că ar fi fost mai bine să fie lăsați să moară în libertate decât să fie forțați să trăiască în astfel de condiții.

Poezia se încheie cu o chemare la toți cei care încă mai trăiesc să-și amintească de această tragedie și să poarte flori negre în memoria celor care au murit în gulagurile sovietice. Vieru ne reamintește că această tragedie nu trebuie să fie uitată și că trebuie să ne aducem aminte mereu de sacrificiul celor care au luptat împotriva nedreptății și opresiunii.

În ansamblu, „Florile negre” este o poezie puternică și emoționantă despre suferința oamenilor și despre importanța de a ne aduce aminte de trecut și de a lupta împotriva opresiunii.

Biografia lui Grigore Vieru

Grigore Vieru (1935-2009) este unul dintre cei mai renumiți poeți moldoveni, recunoscut și în întreaga lume. A scris poezii și proză, cântece și eseuri, iar prin munca sa a încercat să promoveze cultura și identitatea moldovenească. În acest articol, vom explora biografia lui Grigore Vieru, care a avut o viață plină de evenimente și realizări.

Grigore Vieru s-a născut în satul Pererîta, raionul Rîșcani, din RSS Moldovenească, la 14 februarie 1935. A crescut într-o familie numeroasă, alături de opt frați și surori. Tatăl său, Petru, era preot și a jucat un rol important în educația sa. De mic copil, Grigore Vieru a arătat o pasiune pentru poezie, începând să scrie versuri la vârsta de șapte ani.

După absolvirea școlii primare din Pererîta, Grigore Vieru a urmat studii la școala de meserii din Rîșcani, unde a învățat meșteșugurile tradiționale moldovenești. Ulterior, a studiat la Liceul de muzică și arte plastice „Ștefan Neaga” din Chișinău, iar mai târziu a urmat studii universitare la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova.

În timpul studiilor universitare, Grigore Vieru a început să publice poezii în reviste literare și ziare, ceea ce i-a adus recunoaștere și faimă. În anul 1961, a publicat primul său volum de poezii, intitulat „Cântec pentru fiul meu”. Această carte a avut un mare succes și a fost tradusă în mai multe limbi străine.

Pe parcursul carierei sale, Grigore Vieru a publicat numeroase volume de poezie, inclusiv „Pe malul Prutului de jos” (1965), „Mărul roșu” (1975), „De dragoste” (1987), „Flori de mucigai” (1989) și multe altele. A fost un poet prolific, iar poeziile sale sunt caracterizate prin stilul lor simplu și direct, dar pline de sensibilitate și emoție.

În timpul vieții, Grigore Vieru a fost un puternic susținător al independenței Republicii Moldova și a luptat pentru promovarea culturii și tradițiilor moldovenești. A fost ales ca membru al Parlamentului Republicii Moldova în anul 1990 și a fost un susținător activ al independenței Moldovei.

Grigore Vieru a trăit și a creat în Republica Moldova, fiind una dintre cele mai importante figuri literare ale țării. Acesta a fost originar din satul Pererîta, raionul Orhei, unde s-a născut pe data de 14 februarie 1935. Mai târziu, familia sa s-a mutat în satul Chirileni, raionul Orhei, unde poetul și-a petrecut copilăria și adolescența.

În perioada 1954-1959, Grigore Vieru a studiat la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău, iar în anii 1965-1966 a urmat studii de literatură la Moscova. După absolvirea facultății, a lucrat ca profesor de limba română și literatură la școli din diferite localități ale Republicii Moldova, dar și din România.

În paralel cu activitatea didactică, Grigore Vieru s-a implicat activ în viața culturală a țării, fiind unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai literaturii moldovenești. A debutat în anul 1955 cu poezia „La hotarul pământului”, iar ulterior a publicat numeroase volume de poezii, proză, publicistică și eseistică. Printre cele mai cunoscute volume de poezii ale sale se numără „Flori de mucigai” (1963), „Stâlpul și temelia adevărului” (1970), „Rugă pentru părinți” (1976), „În căutarea dorului” (1980), „Tainicul vârtej” (1991), „Lumină lină” (1998) și altele.

În anul 1971, Grigore Vieru a fost ales membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Socialistă Sovietică Moldovenească, iar ulterior a devenit președinte al acestei organizații. De asemenea, a fost distins cu numeroase premii și distincții, printre care se numără Premiul de Stat al Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești (1970, 1975, 1980), Ordinul Republicii din Republica Moldova (1995), Ordinul Național „Steaua României” în grad de Comandor (2000) și altele.

Grigore Vieru a decedat în urma unui accident de mașină în data de 18 ianuarie 2009, fiind înmormântat în satul natal, Chirileni. Moartea sa a fost primită cu profundă tristețe și durere de întreaga comunitate culturală din Republica Moldova și din România. Astăzi, opera sa rămâne un simbol al literaturii moldovenești și un exemplu de autenticitate și sensibilitate poetică.