Florile de Alecu Donici

„Florile” este o fabulă a lui Alecu Donici care vorbește despre invidia oamenilor și dorința de a avea ceea ce au alții, fără a-și recunoaște valorile proprii.

Personajele principale sunt două flori, una mare și frumoasă, și una mică și modestă. Florile sunt invidioase una de cealaltă, iar cea mică își dorește să fie la fel de mare și de frumoasă ca cealaltă. În timp ce cea mare și frumoasă primește toată atenția și admirația oamenilor, cea mică este ignorată și uitată.

În cele din urmă, un băiat îi observă frumusețea cea micăi flori și o ia cu el acasă, făcând-o astfel fericită și recunoscându-i valoarea.

Fabula subliniază importanța recunoașterii și aprecierii propriilor calități și valori, în locul invidiei și dorinței de a avea ceea ce au alții.

---

La nişte case mari, în oale prea bogate,
Sta falnic pe fereşti,
Pe lângă flori fireşti,
Şi cele prelucrate
De mâine omeneşti.
Dar iată, nori s-adună,
Cu fulgere lucind,
Şi tunetul răsună
De ploaie prevestind;

Iar floricelele acele iscusite
Îndreaptă către zei
Smerita rugăminte:
Ca să oprească ei,
Cu un cuvânt din ceri,
A ploaiei neplăceri;

Dar rugămintea lor au fost zădărnicită
Şi ploaia cea pornită
De un răcoare vânt

Se varsă pre pământ,
Potoale sfera grea,
Verdeaţa înnoieşte
Şi firea după ea
Se pare că zâmbeşte.

Atunci şi florile acele naturale
Se dezvelesc frumos,
Din sânurile sale
Dau desfătat miros;

Iar florile de fir, mătasi şi catifea,
Ce ruge înălţa când ploaia se ivea,
De frumuseţea lor lipsite şi pătate,
Au fost de pe fereşti afară lepădate.

Talentului firesc de critică nu-i pasă,
Ea nu întunecă a lui gândiri frumoase;
Şi numai florile acele prelucrate
Se tem de ploaie foarte.

Rezumat extins la fabula Florile de Alecu Donici

Fabula „Florile” a fost scrisă de Alecu Donici și spune povestea unui trandafir care era invidios pe alte flori pentru că erau diferite și primeau atenție. În cele din urmă, trandafirul își dă seama că frumusețea constă în a fi diferit și în a-ți trăi viața în armonie cu natura și cu ceilalți.

Povestea începe cu trandafirul, care se uită invidios la alte flori și se plânge de faptul că el nu primește atât de multă atenție ca celelalte. Apoi, o floare îi arată cum toate florile sunt frumoase în felul lor unic și îl încurajează să își găsească propria frumusețe.

Trandafirul își dă seama că învățarea să aprecieze și să celebreze diversitatea este importantă și își găsește propria valoare. El învață să aprecieze ceea ce îl face unic și să fie fericit să fie el însuși.

Fabula subliniază importanța diversității și a învățării să ne acceptăm unii pe alții pentru ceea ce suntem, indiferent de diferențele noastre.