Floarea-soarelui şi macul de George Coşbuc

Una dintre temele centrale ale poeziei Floarea-soarelui şi macul este lupta dintre bine şi rău. Macul este descris ca fiind „trist şi părăsit”, în timp ce floarea-soarelui este „înflorită şi fericită”. Poezia transmite un mesaj moral și face apel la valori precum frumusețea, generozitatea și bunătatea. De asemenea, este important de menționat faptul că poezia face parte dintr-un ciclu de poezii intitulat „Povestea poveștilor”, care are la bază elemente ale basmelor populare românești.

Se-ntrebau, vorbind odată
Două flori pe şes:
– „Vecinic stai îngândurată,
Roşie şi mândră floare!
ce-ai pe suflet de te doare,
Şi suspini ades?”
 
– „Stau aşa! Mi-e dus şi gândul
Şi mi-e somn mereu.
Dar tu capul tău plecându-l,
Pentru ce eşti tot trudită?”
– „Cum n-aş fi, căci nedormită
Sunt în veci şi eu
 
Când amurgu-n văi se-ngână,
Vine din apus
Un flăcău; mă ia de mână,
Dă din cap şi semn îmi face,
Tac şi eu că şi el tace
Şi zburăm în sus.
 
Peste mări, eu nu ştiu unde,
Peste munţi cu flori.
Nu-l întreb, că nu-mi răspunde,
Şi zburând prin lume moartă,
El mă lasă-n rai la poartă
Strajă până-n zori!”
 
Tristă zise cealaltă:
– „Lungă cale ai!
Floare galbenă şi naltă
Şi cu-aşa de mândru nume.
Ce vezi tu pe ceea-lume,
Strajă până stai?”
 
– „Ce să văd! Deschide cerul
Mândrele lui porţi,
Şi-mpăratul vine, Lerul,
Iar cu el, în haină albă,
Vin purtând cununi de nalbă
Suflete de morţi.
 
Şi e cald şi e lumină,
Şi-ori pe unde treci,
Valea de copii e plină,
Prinşi de mâni îşi joacă jocul,
Iar de cântec plin e locul,
Plin de flori în veci.
 
Dar de ce suspini tu oare?”
Zise ea apoi
Către cealaltă floare.
– „Şi de ce m-asculţi mirată?”
A răspuns, pornind deodată,
Cea cu roşii foi:
 
– „Ah, suspin că tot ca tine
Strajă stau şi eu!
Din apus un tânăr vine
Tot aşa, când amurgeşte;
Nu-i vorbesc, că nu-mi vorbeşte,
Şi zburăm mereu.
 
Şi mi-e ciudă cum se poate
Nopţile s-alerg.
Uite, ziua, ştiu de toate;
Seara însă plec uitucă:
Nu ştiu unde-o să mă ducă.
Ştiu numai că merg.
 
Stau la poartă-ntunecată
Şi-ntr-un loc cumplit:
Nu văd soare niciodată,
Numai neguri şi furtună,
Şi prin nori un colţ de lună
Mort şi-ngălbenit.
 
Şi vin suflete-amărâte;
Ochii lor, izvor:
Udă haine mohorâte,
Udă pietrele pe cale,
Şi pornesc ca râu la vale
Lacrimile lor.
 
Ah, şi-n chinul lor cel mare
Ei, pe piept, icnind,
Pumnii-i strâng aşa de tare
Că-şi pătrund prin carne pieptul
Şi sub coaste ei de-a dreptul
Inima şi-o prind.”
 
– „Amândou-avem o soartă”,
Suspinând vorbi
Floarea care-n pururi poartă
Ochii dornici după soare:
– „Dar voinicul tânăr oare
Cine poate fi?
 
Din apus mereu săracul,
Vine blând şi bun.”
– „Nu-l cunosc”, răspunse macul.
Dar pe când vorbeau cuvântul,
Se opri-ntre sălcii vântul
Şi-asculta ce-şi spun.
 
A zâmbit şi-apoi cu jale
Şuierând s-a dus
Trist pe lângă râu la vale.
O să vie dânsul iară
Pe la flori în fapt de seară,
Singur, din apus!

Rezumat extins la poezia Floarea-soarelui şi macul de George Coşbuc

Poezia „Floarea-soarelui şi macul” de George Coşbuc este o comparație a celor două flori cu două personaje feminine, cu personalități și trăsături diferite, dar cu farmecul propriu.

Poezia începe prin a descrie floarea-soarelui, cu petalele ei mari și galbene, care se rotesc în urmărirea soarelui. Se spune că floarea-soarelui reprezintă o fată înaltă și frumoasă, care are un zâmbet larg și este plină de energie și entuziasm.

În contrast, macul este descris ca o floare mică și delicată, cu petale roșii și o personalitate mai retrasă. Macul este comparat cu o fată sensibilă, dar misterioasă, care preferă să rămână în umbră și să nu atragă atenția asupra sa.

De-a lungul poeziei, se remarcă o comparație între cele două personaje, însă autorul nu își exprimă o preferință clară pentru una sau cealaltă. În schimb, se concentrează pe frumusețea și unicitatea fiecăreia dintre ele.

Poezia se încheie cu o referință la faptul că fiecare persoană are propriul său farmec și personalitate, asemenea floarelor descrise în poezie.

Astfel, „Floarea-soarelui şi macul” este o poezie despre frumusețea și unicitatea fiecărei persoane, comparând-o cu cele două flori frumoase și diferite.