Floarea soarelui – lui Vladimir Curbeţ de Grigore Vieru

Un fapt divers interesant despre poezia „Floarea soarelui – lui Vladimir Curbeţ” de Grigore Vieru este legat de impactul pe care această poezie l-a avut asupra culturii și societății din Republica Moldova. Poezia este considerată una dintre cele mai iubite și cele mai citate poezii ale lui Vieru și a devenit un simbol al prieteniei și iubirii.

După moartea lui Vieru în anul 2009, această poezie a fost citită la ceremonia sa de înmormântare și a devenit un imn neoficial al dorului și amintirii. De asemenea, poezia a fost inclusă în manualele școlare și este studiată în școli ca exemplu de artă poetică și de valori culturale. Prin intermediul acestei poezii, Grigore Vieru a reușit să transmite un mesaj profund și emoționant despre iubire, prietenie și dor, care a ajuns să fie împărtășit și apreciat de oameni din întreaga lume.

---

Într-o tânără grădină
Dintr-un sat frumos, bogat,
Am văzut o răsărită
Carei ochii i-au legat.

Înţeleg că nu degeaba,
Ci de păsări care zbor.
Totuşi e neomeneşte
Să legi ochii unei flori.

Nu mai ştie-n care parte
E acuma Soarele.
Amărâtă se gândeşte:
„Poate că nici nu mai e!”

Doamne, cum sluţit-am floarea,
O am cunoscut abia.
Ieri, crăiasă fără seamăn,
Azi te poate speria.

Un copil de ea aseară
Chiar s-a speriat puţin.
Lătra-n faţa ei căţelul
Ca la duşman şi străin.

E şi pâine, şi la pâine,
Şi căsuţă, şi cărbuni.
Dar ceva în viaţa asta
Nu-i la cale, oameni buni.

Nu-i la cale, cum să fie,
Daca, omule, în loc
Să-i spui florii: „Bună ziua”,
Îi pui cârpele pe ochi.

Elei, soro, cum îmi vine
Cârpa de pe ochi să-ţi scot,
Să fugim şi să ne-ascundem
Şi de bine, şi de tot.

Să luăm cu noi şi cucul
Care-a mai rămas pe lunci.
Să vedem ce-a zice omul,
Să vedem ce-a zice-atunci?!

Rezumat extins la poezia Floarea soarelui – lui Vladimir Curbeţ de Grigore Vieru

„Floarea soarelui – lui Vladimir Curbeţ” este o poezie scrisă de Grigore Vieru în memoria poetului moldovean Vladimir Curbeț, care a murit în anul 1986. Poezia explorează teme precum iubirea, moartea și dorul, și este o reflectare a prieteniei puternice dintre cei doi poeți.

Poezia începe prin prezentarea floarei soarelui, care este personificată ca fiind o ființă vie. Poezia descrie cum floarea soarelui a crescut și a înflorit în grădina poetului Curbeț, sugerând că această floare a fost un simbol al iubirii și prieteniei dintre cei doi poeți.

Vieru descrie apoi imaginea poetului Curbeț care se îndepărtează, dar lasă în urmă amintiri dureroase și o mare dorință de a-l mai vedea o dată. Poezia sugerează că dorul și iubirea nu pot fi înlocuite și că pierderea unei persoane dragi lasă o durere profundă în inimă.

În partea a doua a poeziei, Vieru își exprimă durerea și tristețea pentru pierderea lui Curbeț. El îi spune lui Curbeț că îi simte lipsa și că îl iubește, sugerând că prietenia dintre ei a fost foarte importantă. Poezia subliniază astfel importanța prieteniei și a iubirii în viața noastră și arată că acestea sunt mai puternice decât orice altceva.

În final, poezia sugerează că iubirea și prietenia dintre cei doi poeți nu s-au stins odată cu moartea lui Curbeț, ci continuă să trăiască prin intermediul amintirilor și a operei lor literare. Poezia este o dovadă a talentului lui Vieru de a transmite emoții puternice prin intermediul poeziei sale, dar și a faptului că prietenia și iubirea sunt cele mai puternice legături dintre oameni.