Floarea de zăpadă de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Floarea de zăpadă” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost publicată pentru prima dată în anul 1971 în revista „Luceafărul”. Poezia a fost inclusă mai târziu în volumul de poezii intitulat „Dragostea și natura”, care a fost publicat în anul 1973 și care a reprezentat o continuare a operei sale de poezie lirică.

De-a lungul timpului, poezia „Floarea de zăpadă” a devenit una dintre cele mai cunoscute și mai apreciate poezii de dragoste din literatura română, fiind considerată o capodoperă a genului. Poezia a fost interpretată și muzicalizată de mai mulți artiști români, cum ar fi Mircea Vintilă și Ducu Bertzi, ceea ce a contribuit la popularitatea și la aprecierea sa la nivel național.

Un alt fapt interesant este că poezia a fost tradusă în mai multe limbi străine, inclusiv în engleză, franceză, germană și spaniolă, ceea ce a contribuit la popularitatea și la recunoașterea internațională a acesteia. De asemenea, poezia a fost folosită ca sursă de inspirație în diverse contexte, cum ar fi filme, emisiuni de televiziune sau reclame publicitare.

---

Nu știu cine poate să mă creadă,
Dar mai am puterea de-a iubi,
Mi-a rămas puțin din lunga zi,
Port în mâini o floare de zăpadă.

E un paradox în toate-acestea,
Nu am voie să mă înfierbânt,
Să nu cadă floarea la pământ
Și în apă să transform povestea.

Floare de zăpadă trecatoare,
Floare de zăpadă și de dor,
Tu te vei topi, dacă nu mor,
Dacă mor, tu poți rămâne floare.

Vai, din vârsta mea și dintre stele,
Ninge pe zăpada florii mele.

Rezumat extins la poezia Floarea de zăpadă de Adrian Păunescu

Poezia „Floarea de zăpadă” de Adrian Păunescu este o poezie de iubire, care transmite un mesaj de dorință și de adorație. Poezia are o formă clasică, fiind alcătuită din patru strofe cu rime încrucișate și cu un ritm alert, care sugerează pasiunea și entuziasmul autorului.

În prima strofă, autorul descrie imaginea unei flori de zăpadă, care este asemănată cu iubita sa. El subliniază frumusețea și unicitatea acesteia și exprimă dorința de a fi mereu alături de ea.

În strofele următoare, autorul exprimă adorația și admirația sa față de iubita sa, sugerând că aceasta este o sursă de inspirație și de bucurie pentru el. El subliniază că iubita sa este o ființă specială și unică, care îi aduce fericire și împlinire.

În ultima strofă, autorul își exprimă speranța că iubita sa va rămâne mereu alături de el și că dragostea lor va dura pentru totdeauna. El subliniază importanța iubirii și a afecțiunii în viața sa și sugerează că iubita sa este singura persoană care îi aduce pace și împlinire.

În concluzie, poezia „Floarea de zăpadă” de Adrian Păunescu este o poezie de iubire, care transmite un mesaj de dorință și de adorație. Poezia este alcătuită dintr-un ritm alert și rime încrucișate, care sugerează pasiunea și entuziasmul autorului și exprimă importanța iubirii și a afecțiunii în viața sa.

Un fapt interesant despre poezia „Floarea de zăpadă” este că ea a fost interpretată și muzicalizată de mai mulți artiști români, cum ar fi Mircea Vintilă și Ducu Bertzi. De-a lungul timpului, poezia a devenit foarte populară în România, fiind considerată una dintre cele mai cunoscute și mai apreciate poezii de dragoste din literatura română.