Floare la rever de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Floare la rever” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost interpretată și muzicalizată de mai mulți artiști români, printre care se numără și Angela Similea, care a inclus poezia într-un album de muzică folk intitulat „Îngerul meu”. De-a lungul timpului, poezia a devenit foarte populară în România, fiind considerată una dintre cele mai cunoscute și mai apreciate poezii de meditație și introspecție din literatura română.

De asemenea, poezia a fost citată și folosită în diverse contexte, cum ar fi filme, emisiuni de televiziune sau reclame publicitare. De exemplu, poezia a fost inclusă în coloana sonoră a filmului românesc „California Dreamin'” (2007), regizat de Cristian Nemescu, și a fost folosită într-o campanie publicitară pentru un brand de bere din România.

Poezia a fost tradusă și în alte limbi străine, cum ar fi engleza, franceza, germana sau spaniola, ceea ce a contribuit la popularitatea și la recunoașterea sa internațională. În general, poezia „Floare la rever” este considerată una dintre cele mai importante opere ale lui Adrian Păunescu, reprezentând o meditație profundă și o reflexie asupra condiției umane și a sensului vieții.

---

În oraș e noapte,
Am o floare la rever,
Cu un fel de șoapte
Te mai caut, te mai cer.

Totul va fi bine,
Ceasurile au bătut,
Mă gîndesc la tine,
Nu știu dacă te-ai născut.

Suspiciuni destule
Iarăși împotriva mea,
Vor veni patrule
Și mă vor legitima.

Ce le pot eu spune,
Doar un singur adevăr,
Acte n-am, nici nume,
Numai floarea la rever.

Dacă ești în viață,
Vino totuși să mă vezi,
Floarea-n piept îngheață
Și mă copleșesc zăpezi.

Haide, haide, fată,
Să te-aștept n-am să mai pot,
Naște-te odată,
Să nu fiu bătrîn de tot.

Rezumat extins la poezia Floare la rever de Adrian Păunescu

Poezia „Floare la rever” de Adrian Păunescu este o meditație profundă asupra efemerității vieții și a modului în care aceasta ne influențează existența. Poezia este scrisă într-un stil contemplativ, cu un ritm lent și cu o melodie sonoră, care sugerează starea de introspecție a autorului.

Poezia începe prin a ilustra imaginea unei flori la rever, care este asemănată cu oamenii și cu viața lor. Această floare, care strălucește pentru o clipă, este simbolul efemerității vieții umane și al faptului că tot ceea ce trăim și simțim este trecător și destinat să dispară.

În continuare, autorul subliniază importanța valorilor autentice și a relațiilor interumane, care ne definesc ca oameni și ne dau sensul și scopul în viață. El sugerează că tot ceea ce rămâne în urmă sunt amintirile și sentimentele pe care le lăsăm în sufletele celor din jur și că acestea sunt cele mai importante lucruri pe care le putem lăsa moștenire.

În ultimele strofe, autorul își exprimă speranța că oamenii vor fi capabili să trăiască în prezent și să se bucure de tot ce este frumos și valoros în viață. El subliniază importanța de a fi conștienți de fragilitatea vieții și de a profita la maximum de fiecare clipă.

În concluzie, poezia „Floare la rever” de Adrian Păunescu este o meditație profundă asupra efemerității vieții și a modului în care aceasta ne influențează existența. Poezia sugerează că tot ceea ce contează în viață sunt valorile autentice și relațiile interumane, care ne dau sensul și scopul în viață și ne permit să lăsăm o amprentă durabilă în sufletele celor din jur. Totodată, poezia exprimă speranța că oamenii vor fi capabili să trăiască în prezent și să se bucure de tot ce este frumos și valoros în viață, având în vedere fragilitatea vieții și trecerea ei inevitabilă.

Un fapt interesant despre poezia „Floare la rever” este că aceasta a fost publicată pentru prima dată în volumul de poezii intitulat „Rugă pentru părintele meu”, care a fost publicat în anul 1984. Volumul a fost dedicat tatălui autorului, care a murit în același an și care a avut o influență puternică asupra vieții și operei sale.