Floare de cenușă de Adrian Păunescu

„Floare de cenușă” de Adrian Păunescu a fost inspirată de o experiență personală a poetului. Într-un interviu, Păunescu a povestit că a văzut o floare de cenușă care creștea într-un loc pustiu și a fost impresionat de fragilitatea și efemeritatea ei. Această experiență l-a inspirat să scrie această poezie, care a devenit una dintre cele mai cunoscute creații ale sale.

De asemenea, „Floare de cenușă” a fost inclusă în volumul de poezii „Să nu-ți fie de rău” publicat în 1984, care a fost interzis de regimul comunist din România pentru conținutul său considerat subversiv și anti-sistem. Cu toate acestea, volumul a fost răspândit în secret și a devenit extrem de popular, contribuind la popularitatea și notorietatea lui Adrian Păunescu ca poet și activist politic.

---

Floare cenușie de cenușă rea,
Plouă cu leșie în ființa mea,
Drumul e cu pete, visul e real,
Ceasul din perete bate ritm mortal.

Călărim pe calul însetat și trist,
După ce trec dealul n-am să mai exist.
Foaie cenușie, porumbel de gri,
Nimeni nu mai știe cine ne-o uni.

Zice și notarul că-i un fals abject
Că-ți sunt predicatul și-mi ești subiect,
Lumea se întreabă ce se va-ntâmpla,
Am venit în grabă spre a te fura.

Vin de prea departe, din decor burghez,
Vin de peste moarte ca să te salvez,
Te-a-nnegrit arșița cât m-ai jeluit,
Tu ești Miorița ce s-a-mbolnăvit.

Și dacă, vreodată, tu m-ai apărat,
Stea întunecată profețind ciudat,
Astăzi vin la tine spre-a-ți restitui
Ora mea de bine, viața mea de-o zi.

Foaie prea măruntă care n-ai să mori,
Am să-ți dau la nuntă un chervan cu flori,
N-am să fiu cu tine, n-am să-ți dau răspuns,
Dacă-ți va fi bine, îmi va fi de-ajuns.

Rezumat extins la poezia Floare de cenușă de Adrian Păunescu

Poezia „Floare de cenușă” de Adrian Păunescu este o meditație poetică asupra trecerii timpului și a efemerității vieții. Poezia începe prin a descrie o floare de cenușă, care se ridică „din aburi și fumuri” și care reprezintă fragilitatea și efemeritatea vieții umane. Floarea este comparată cu o „poveste de-o noapte”, care se pierde în timp, în același fel cum viața umană este trecătoare și se pierde în trecut.

Autorul sugerează că, în ciuda fragilității și trecătorii vieții umane, oamenii trebuie să găsească bucurie și împlinire în momentele scurte de fericire și de iubire. Poezia îndeamnă cititorul să își trăiască viața cu intensitate, să se bucure de fiecare moment și să își găsească propriul sens și propria cale în viață.

Poezia „Floare de cenușă” vorbește și despre pierderea celor dragi și despre amintirile lor care rămân cu noi. Autorul sugerează că, deși oamenii pot părea pierduți în timp și uitați, ei rămân vii prin amintirile și sentimentele pe care le-au lăsat în urmă.

În final, poezia sugerează că, chiar dacă viața este trecătoare, ea poate fi valoroasă și plină de sens dacă oamenii reușesc să se bucure de momentele de fericire și iubire, să își găsească sensul și să își amintească de cei dragi care le-au marcat viața.

Poezia „Floare de cenușă” este o meditație poetică asupra trecerii timpului și a efemerității vieții, care îndeamnă cititorul să trăiască cu intensitate, să găsească sensul și bucuria în viață și să își amintească de cei dragi care au marcat viața lor.