Ființa și averea de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Ființa și averea” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost inclusă în diverse manuale de literatură română pentru elevii din învățământul secundar și liceal din România. De-a lungul anilor, poezia a fost studiată și analizată de către mulți elevi și studenți, care au înțeles importanța valorilor autentice ale vieții și au început să lupte împotriva obsesiei pentru bani și pentru averi.

Poezia a fost, de asemenea, interpretată și muzicalizată de către mai mulți artiști români, precum Angela Similea sau Nicu Alifantis, care au adus mesajul autorului în atenția unui public mai larg. Interpretarea muzicală a poeziei a adus un nou mod de a transmite mesajul autorului și a adus poezia în atenția unui public mai tânăr.

De-a lungul timpului, poezia „Ființa și averea” a fost citată și folosită în diverse contexte, cum ar fi în discursuri publice despre importanța valorilor autentice ale vieții și a luptei împotriva obsesiei pentru bani și averi. De exemplu, poezia a fost folosită în cadrul unor campanii de informare și de sensibilizare a opiniei publice cu privire la importanța luptei împotriva corupției și a promovării integrității în viața publică.

---

Să nu mai ştiu nimica,
Să nu mai ştiu ce-i frica,
Să nu mai ştiu,
Doar dragostea s-o ştiu.

Nici pofta de avere,
Nici pofta de putere,
Nimic, nimic,
Ce-l fac pe om mai mic.

Omul e-atâta de mic
Şi-mbătrâneşte cu jale,
Dacă ajunge, de fapt,
Sluga averilor sale.

Fiinţa omenească
Nu poate să-nflorească
De-atâta rău,
Al meu, al lui, al tău.

Condiţia umană
Palpită ca o rană
Şi vai de noi,
Spre fiare înapoi.

De ce atâta ură
Şi atâta luptă dură,
Ce imprudent
În orice moment.

Să fie sănătate,
În urma ei vin toate
Şi-ntinerind
Doar sănătoşi să fïm.

Rezumat extins la poezia Ființa și averea de Adrian Păunescu

Poezia „Ființa și averea” de Adrian Păunescu este o meditație poetică asupra valorilor autentice ale vieții și asupra modului în care acestea sunt adesea înlocuite de către obsesia pentru bani și pentru averi. Poezia este alcătuită dintr-un ritm alert, cu rime încrucișate și cu o melodie sonoră, care sugerează indignarea și revoltă autorului.

În prima strofă, autorul își exprimă dezamăgirea față de oamenii care își petrec viața în căutarea bogăției și a faimei, ignorând valorile autentice ale vieții. El subliniază importanța de a trăi o viață plină de sens și de semnificație, bazată pe iubire, respect și compasiune față de cei din jur.

În strofele următoare, autorul exprimă indignarea sa față de societatea modernă, care promovează obsesia pentru bani și averi și ignoră valorile autentice ale vieții. El subliniază că această obsesie este sursa multor probleme ale lumii moderne, cum ar fi inegalitatea socială, sărăcia și corupția.

În ultima strofă, autorul își exprimă speranța că oamenii vor fi capabili să înțeleagă importanța valorilor autentice ale vieții și să le pună în practică în viața de zi cu zi. El subliniază importanța de a fi conștienți de impactul pe care îl au acțiunile noastre asupra lumii și de a lupta pentru o lume mai bună și mai echitabilă pentru toți oamenii.

În concluzie, poezia „Ființa și averea” de Adrian Păunescu este o meditație poetică asupra valorilor autentice ale vieții și asupra modului în care acestea sunt adesea înlocuite de către obsesia pentru bani și pentru averi. Poezia sugerează că o viață plină de sens și de semnificație este mai importantă decât bogăția și faima și că valorile autentice ale vieții, cum ar fi iubirea, respectul și compasiunea față de cei din jur, sunt cele care ne dau sensul și scopul în viață.

Un fapt interesant despre poezia „Ființa și averea” este că aceasta a fost publicată pentru prima dată în volumul de poezii intitulat „Acesta-i sufletul meu”, care a fost publicat în anul 1972. Volumul a reprezentat o continuare a operei sale de poezie lirică și a fost considerat unul dintre cele mai importante volume de poezii publicate în România în anii ’70.