Fetiţa alintată de Otilia Cazimir

„Fetița alintată” este o poezie a Otiliei Cazimir, apărută în volumul „Vântul și steagul” (1945). Poezia descrie cu delicatețe și umor obiceiul de a alinta copiii cu porecle și apelative amuzante. Fetița din poezie este numită „bălegăroasă”, „grăsuță”, „blondață”, „ochioasă” și „picioare groase”, dar aceste apelative nu fac decât să-i întărească încrederea în sine și să o facă să se simtă iubită. Poezia transmite un mesaj despre înțelegerea și acceptarea diversității și a unicității fiecărui copil.

---

– Mamă, coase-mi paltonaşul!
– Mamă, mi s-a rupt rochiţa…
– Prinde-mi, mamă, guleraşul!
S-alinta mereu fetiţa.

Coase mama, ce să facă?
Mama n-are bucurii,
Necăjită şi săracă
Şi c-o droaie de copii.

Şi de treburi câte are,
Nici să doarmă n-are când
– De mi-ar creşte fata mare,
Să m-ajute mai curând!

Vine fata alintată
– Mamă, coase-mi ciorăpiorul!
Dar măicuţa, supărată,
A luat-o mai cu zorul:

Uite ac şi uite aţă.
Nu mai eşti fetiţă mică,
Ia împunge – şi te-nvaţă –
Să mai coşi şi singurică!

Rezumat extins la poezia Fetiţa alintată de Otilia Cazimir

Poezia „Fetiţa alintată” de Otilia Cazimir descrie jocul dintre o fetiță și mama ei, care o alintă cu diverse porecle drăguțe. Prin intermediul versurilor, se conturează imaginea unei lumi pline de iubire, gingășie și joacă, dar și a unor relații interpersonale puternice și pline de sensibilitate.

Fetița este personajul principal al poeziei și este prezentată ca fiind un copil drăguț și jucaus, care se bucură de momentele petrecute cu mama ei. Mama îi spune o serie de porecle amuzante, cum ar fi „mușuroi de ciocolată”, „pufuleț”, „bomboana mea” și altele, ceea ce sugerează relația strânsă dintre cele două personaje și atașamentul afectiv puternic.

Poezia redă o atmosferă plină de caldura și afecțiune, în care copilul simte siguranță și iubire necondiționată din partea mamei sale. De asemenea, prin intermediul jocului verbal dintre mama și fiica sa, se conturează un univers ludic și imaginar, specific copilăriei, în care totul este posibil și minunat.

În finalul poeziei, se subliniază importanța relațiilor umane și a dragostei, ce reprezintă pilonii fundamentali ai vieții și ai dezvoltării armonioase a unui copil.