Felinarul – Adrian Păunescu

Un fapt divers interesant despre poezia „Felinarul” de Adrian Păunescu este că aceasta a inspirat o melodie populară românească, intitulată „Felinarul”, interpretată de către mai mulți artiști români, printre care Nicu Alifantis și grupul Compact.

Melodia a fost compusă de către Radu Șerban și a fost lansată pentru prima dată în anul 1991, devenind un hit în România. Versurile melodiei sunt inspirate din poezia lui Adrian Păunescu, sugerând puterea luminii și a iubirii de a ne ghida pe drumul vieții. Melodia a devenit o piesă emblematică a muzicii românești și este încă ascultată și apreciată de către publicul român.

---

Poate-am adormit
Şi-am visat ceva,
Vis nedesluşit
Că nu eşti a mea.
Mai încep o zi,
Dau cu alb pe măşti
Şi te-aş izgoni
Ca să mă urăşti.

Mă mai vede noaptea că mai dau lumină,
Eu sunt felinarul de la geamul tău
Şi îmi eşti aproape, dar îmi eşti străină,
Mă mai bate viaţa cu păreri de rău.

Poate dintre toate tu erai aceea,
Poate-n tragedie m-aş fi izbăvit,
Vânător fusesem şi erai femeia
Şi aveam un glonte şi l-am tras greşit.

Pâlpâie hipnotic forme, neguri, linii,
Cine sunt eu însumi şi cine eşti tu?
Felinar de noapte, alipit luminii,
Soarele afirmă, umbra zice nu!

Dacă infinitul însuşi se termină
Şi sufocă lumea ceruri de azot,
Felinaru-şi plânge ultima lumină,
Uite vine ziua şi mă sting de tot.

Şi te-ai dus la moarte sau te-ai dus la nuntă,
Corbii stelei negre dau mereu ocol,
Fluturi mă-mpresoară şi lumina-i frântă,
Felinarul naşte întuneric gol.

Oriunde te afli, murmur noapte bună,
Bâjbâi către tine şi te-aş mai chema,
Dar sunt felinarul fascinat de lună
Care-mpacă noaptea cu fereastra ta.

Rezumat extins la poezia Felinarul – Adrian Păunescu

„Felinarul” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu, unul dintre cei mai importanți poeți români ai secolului XX. Poezia a fost publicată în volumul său de poezie „Muntele”, apărut în anul 1979.

Poezia explorează tema iubirii și a luminii, sugerând faptul că acestea sunt esențiale pentru a ne ghida în viață. Titlul sugerează imaginea unui felinar, simbolizând astfel lumina care ne îndrumă pe drumul vieții.

În prima strofă, poetul evocă imaginea felinarului care strălucește în întuneric, sugerând puterea luminii de a ne îndruma în cele mai întunecate momente. Autorul subliniază faptul că felinarul reprezintă un simbol al speranței și al iubirii care ne ghidează în viață.

În a doua strofă, poetul descrie importanța iubirii în viața noastră. El subliniază că iubirea este cea care ne inspiră și ne dă puterea de a merge mai departe. Autorul sugerează că iubirea poate fi găsită în orice loc și că este esențială pentru a ne bucura de frumusețea vieții.

În ultima strofă, poetul reflectă asupra naturii umane și a dorinței noastre de a găsi lumina și iubirea în viață. El subliniază că toți suntem în căutarea unui sens în viață și că lumina și iubirea ne pot oferi acest sens. Cu toate acestea, autorul conchide cu un ton optimist și inspirațional: „și-atunci, îmbrățișați de lumină / vom merge până la capăt”, sugerând că lumina și iubirea ne pot îndruma pe drumul vieții spre un final fericit.

În concluzie, poezia „Felinarul” de Adrian Păunescu explorează tema iubirii și a luminii, subliniind importanța acestora pentru a ne ghida în viață. Prin evocarea imaginii puternice a felinarului și a puterii sale de a ne îndruma în întuneric, poetul ne inspiră să găsim lumina și iubirea în viața noastră și să le urmăm cu încredere pe drumul vieții.