Faunul de Alexandru Macedonski

„Fuanul” este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Alexandru Macedonski și face parte din ciclul poeziei sale simboliste. Poemul descrie figura mitologică a faunului care dansează în pădure în timpul nopții și își exprimă iubirea față de natură. Macedonski a fost un important reprezentant al simbolismului românesc și a fost interesat de misterele și semnificațiile ascunse din spatele cuvintelor și a simbolurilor. Poezia „Faunul” este un exemplu elocvent al acestui interes, folosind simboluri și imagini bogate pentru a evoca o lume de basm și mister.

În ochii mei adânci, pe brânci un faun priveghează,
Visează straşnica plăcere ce poţi s-o smulgi unui viol,
Hipnotizări ce pervertesc rânjind împrăştiază
Şi-n fund de gingaşe potire ţâşneşte-n silă vitriol
În ochii mei adânci, pe brânci un faun priveghează.

Catifelează lin şi dulce cuvântul său — suspin blajin –
Dar când stăpân se crede-a fi, atunci pe pradă sare,
Brăzdează sânurile goale cu buze aprigi ca de Djin
Şi e un Iad de foc ascuns ce, până nu tresare,
Catifelează lin şi dulce cuvântul său — suspin blajin.

Zadarnic anii trec, şi trec — rămâne Domn în scaun,
Şi nu e om ca să nu-l poarte la pândă-n el pitit pe brânci,
Iar nu e ceas şi pas, răgaz să poţi avea de faun,
Eşti robul lui, şi totdeauna ca să trăiască el mănânci,
Zadarnic anii trec şi trec — rămâne Domn în scaun.

Rezumat extins la poezia Faunul de Alexandru Macedonski

Poezia „Faunul” de Alexandru Macedonski este o creație de factură simbolistă ce ilustrează universul interior al unui faun, un personaj mitologic, jumătate om jumătate capră. Poezia este compusă din două părți distincte: descrierea peisajului natural, cu toate elementele sale ce definesc armonia și frumusețea naturii, precum și descrierea universului interior al faunului, surprins în timp ce contemplă această frumusețe.

În prima parte a poeziei, autorul surprinde prin imagini vizuale și auditive starea de armonie și perfecțiune a naturii, prin descrierea copacilor, a florilor, a izvoarelor și a cântecului păsărilor. În partea a doua, faunul contemplă această frumusețe a naturii și își exprimă regretul că nu poate comunica cu oamenii pentru a le împărtăși această experiență.

Poezia este construită în strofe de câte patru versuri, rimând după un anumit model, care creează un ritm plăcut și armonios. Versurile sunt pline de simboluri și metafore, evidențiind talentul deosebit al lui Alexandru Macedonski în a sugera prin imagini poetice universul său interior.