Făt Frumos castrat de Adrian Păunescu

Un fapt divers interesant despre poezia „Făt Frumos castrat” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost subiectul unui film artistic românesc din anul 1988, intitulat „Făt Frumos”. Regizat de către Iulian Mihu, filmul a fost o adaptare modernă a povestirii tradiționale despre Făt Frumos, dar a utilizat elemente din poezia lui Păunescu pentru a crea o versiune nouă și inovatoare a basmului clasic. Filmul a fost bine primit de către publicul român și a fost considerat unul dintre cele mai bune filme artistice românești ale anilor ’80.

---

Lucrând cu ardoare să spargă un mit,
să-i dea alte sensuri, forjând la baladă,
se strică zelos ce-am iubit și-am păzit,
sărac și ghebos, Făt Frumos de paradă.

Esteții pe-artiști când îi cheamă la ei
le dau îndrumare naturii-mpotrivă,
le dau despre Fătul Frumos noi idei,
să fie-o persoană deplin pozitivă.

Îl iau din poveste, îl smulg din folclor,
de orice defect și mister îl castrează
și astăzi portretul Frumosului lor
inspiră mânie și silă și groază.

Ce chip remaiat și ce mâini de nătâng,
vorbește ce-i spun decisiv papagalii,
nu inimă are sub umărul stâng,
ci niște insigne și-un pumn de medalii.

Atât de cumplit l-au stricat si stâlcit,
atât i-au luat dreptul să lupte cu greul,
că, iată, la noi în legendă și-n mit
acum mai frumos decât el este zmeul.

Rezumat extins la poezia Făt Frumos castrat de Adrian Păunescu

„Făt Frumos castrat” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu, unul dintre cei mai importanți poeți și scriitori români ai secolului XX. Poezia a fost publicată în anul 1982 și face parte din volumul său de poezii intitulat „Făt-Frumos din tei”.

Poezia explorează tema schimbării și a dezamăgirii, sugerând că idealurile și visele noastre pot fi sfărâmate în bucăți. Titlul sugerează imaginea unui personaj legendar, Făt Frumos, care este supus unei schimbări drastice și dureroase.

În prima strofă, poetul evocă imaginea Făt Frumosului, un personaj legendar al basmelor românești, care este supus unei schimbări drastice. El subliniază faptul că viața este plină de surprize și că, uneori, acestea pot fi dureroase și dezamăgitoare.

În a doua strofă, poetul descrie natura efemeră a frumuseții și a iubirii, sugerând că acestea sunt trecătoare și că viața este plină de schimbări și de pierderi. El subliniază că totuși, oamenii își continuă căutarea pentru frumusețe și iubire, chiar și atunci când acestea sunt fragile și trecătoare.

În ultima strofă, poetul reflectă asupra naturii umane și a dorinței noastre de a căuta idealuri și vise în viață. El sugerează că, chiar dacă aceste idealuri pot fi dezamăgitoare sau sfărâmate în bucăți, ele sunt parte din căutarea noastră pentru sensul vieții. Cu toate acestea, poetul conchide cu un ton trist și melancolic: „Nimeni nu ştie ce înseamnă/ Să crezi într-un Făt Frumos/ Şi-apoi să-l vezi castrat şi mort”.

În concluzie, poezia „Făt Frumos castrat” de Adrian Păunescu explorează tema schimbării și a dezamăgirii, subliniind faptul că idealurile și visele noastre pot fi sfărâmate în bucăți. Prin evocarea imaginii puternice a lui Făt Frumos, un personaj legendar al basmelor românești, poetul ne inspiră să căutăm sensul vieții noastre în căutarea noastră pentru frumusețe și iubire, chiar și atunci când acestea sunt fragile și trecătoare.