Fantezie de toamnă de George Topârceanu

Un fapt interesant despre poezia „Fantezie de toamnă” de George Topârceanu este că aceasta a fost scrisă în perioada interbelică din România, o perioadă marcată de schimbări sociale și culturale semnificative. Autorul a abordat subiecte legate de trecerea timpului și de fragilitatea vieții în opera sa, sugerând că toamna poate fi un moment de introspecție și de regăsire a sinelui.

Poezia a fost adesea interpretată ca o metaforă a vieții și a trecerii timpului, subliniind fragilitatea și efemeritatea existenței umane. Autorul sugerează că toamna poate fi un anotimp al contemplării și al regăsirii sinelui, sugerând că este important să fim conștienți de trecerea timpului și să trăim fiecare moment cu intenție și cu înțelepciune.

În prezent, poezia „Fantezie de toamnă” rămâne una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui George Topârceanu, fiind recunoscută pentru abordarea sa profundă și introspectivă a subiectului trecerii timpului și a efemerității vieții.

---

Acesta-i un cantec pe care de mult
Am vrut sa vi-l cant dumneavostra.
Natura-l repeta cu aspru tumult.
Acesta-i un cantec pe care-l ascult
Cu nasul lipit de fereastra.
Ca vechiul ceasornic cu muzica, port
Cantare latenta in mine.
Se pune-n miscare un tainic resort
Si-mi canta romanta trecutului mort
In freamate lungi de suspine.
Cu crengile ude si fara vesmant
Salcamii la poarta se-ndoaie.
Pe strada se plimba iernaticul vant
Si fluiera-n tactul aceluiasi cant
Si plange cu lacrimi de ploaie.
In casa tac toate. Un singur covor
Ataca, pe nas, uvertura.
Si cartile toate-l urmeaza in cor,
Incepe sa cante intregul decor,
Ceasornicul bate masura.
Si-acuma-i un cantec adanc, ne-ntrerupt:
Dulapul cu-o aripa franta,
Si patul, si soba, si scaunul rupt,
Si vechile cadre cu flori dedesubt
Se uita la mine si canta.

Ca undele marii izbite de dig
Peretii-mprejur fredoneaza…
Si numai o musca surprinsa de frig
Pe masa, alaturi de-un rest de covrig,
Cu labele-n sus, hiberneaza.

Rezumat extins la poezia Fantezie de toamnă de George Topârceanu

Poezia „Fantezie de toamnă” de George Topârceanu surprinde atmosfera magică a anotimpului toamnei, sugerând o contemplare profundă a naturii și a trecerii timpului.

În prima strofă, autorul descrie frumusețea și misterul toamnei, subliniind schimbările de culoare ale frunzelor și efectul lor asupra noastră. El sugerează că aceste schimbări de culoare pot fi interpretate ca un semn al trecerii timpului și al efemerității vieții.

În a doua strofă, Topârceanu explorează tema melancoliei și a nostalgiei, subliniind faptul că toamna poate fi un anotimp al amintirilor și al reflecției. El sugerează că toamna poate fi un moment de introspecție și de contemplare, în care putem reflecta asupra vieții noastre și asupra trecerii timpului.

În final, autorul concluzionează că toamna este un anotimp magic și misterios, plin de frumusețe și de simbolism. El sugerează că toamna poate fi un moment de regăsire a sinelui și de conștientizare a efemerității vieții.

În general, poezia „Fantezie de toamnă” de George Topârceanu reprezintă o meditație profundă asupra anotimpului toamnei și a trecerii timpului. Autorul abordează subiectul într-o manieră sensibilă și introspectivă, subliniind frumusețea și simbolismul toamnei și sugerând că acesta poate fi un moment de reflecție și de regăsire a sinelui.