Fântâna de Vasile Alecsandri

Una dintre particularitățile poeziei „Fântâna” constă în versurile sale, care sugerează natura efemeră a vieții. Poezia începe cu versurile „Bate vânt de la miazănoapte/ Răstoarnă-n fântână apele”, sugerând o schimbare neașteptată care are loc în natură. Ulterior, poetul descrie imaginea unei frumoase fecioare care se apleacă să adune apă din fântână, dar care dispare rapid, la fel ca și apa pe care a adunat-o. Acest contrast dintre efemeritatea vieții și frumusețea fugitivă a momentelor a fost o temă comună a poeziei românești tradiționale.

De asemenea, poezia a fost adaptată de compozitorul George Enescu într-un cântec popular românesc. Melodia este adesea cântată în cor de grupuri de cântăreți și este considerată unul dintre cele mai importante cântece populare românești.

Pe cărarea înflorită care duce la fântână,
În ştergar şi în catrinţă, merge-o sprintenă română;
Ea la brâu-i poartă furcă şi la sân un pruncuşor,
Cu guriţa lui lipită de al laptelui izvor.
 
Nevăstuica trece iute, torcând lâna din fuioare
Şi sucind fusul vârtelnic ce-o atinge la picioare.
Păsărelele împrejuru-i zbor voioase şi cântând,
Ea zâmbeşte şi tot merge, pruncuşoru-i sărutând.
 
Iată, ajunge la fântână, ş-acolo se întâlneşte
C-un drumeţ din lumea-ntreagă, care lung la ea priveşte,
Apoi cumpăna o pleacă, apoi scoate la lumină
Şi vecinei sale-ntinde o cofiţă, albă, plină.
 
Româncuţa mulţămeşte, suflă-ncet peste cofiţă
Şi cu apa neîncepută udă rumena-i guriţă;
Iar drumeţul după dânsa bea, fugarul îşi adapă
Şi se jură că pe lume nu-i aşa de dulce apă.

Rezumat extins la poezia Fântâna de Vasile Alecsandri

Poezia „Fântâna” de Vasile Alecsandri este un cântec popular românesc transpus în versuri. Poezia descrie o fântână ce se găsește la marginea unui sat, înconjurată de flori, iar în jurul ei se adună oamenii din sat pentru a-și potoli setea. Poezia este o celebrare a simplității și frumuseții lucrurilor simple din viața de zi cu zi, iar fântâna devine un simbol al vieții și al speranței.

Prima strofă descrie fântâna și îi invită pe cei din jur să se apropie de ea și să bea apă proaspătă din ea. A doua strofă vorbește despre florile care înconjoară fântâna și despre lumina soarelui care se reflectă în apa ei. În a treia strofă, poetul subliniază importanța fântânii și a apei pentru viața oamenilor, sugerând că apa de la fântână are puterea de a vindeca sufletele rănite și de a da putere celor slăbiți.

Poezia este o invitație la contemplare și la aprecierea frumuseții și a valorilor simple ale vieții, ce poate fi întâlnită în lucruri la fel de simple ca o fântână dintr-un sat.

În general, poezia lui Vasile Alecsandri se axează pe peisajul rural și pe tradițiile poporului român. Scriitorul a fost unul dintre principalii reprezentanți ai romantismului românesc și a fost preocupat în special de promovarea și conservarea culturii populare.