Făcătorii de case de Adrian Păunescu

Un fapt divers interesant despre poezia „Făcătorii de case” de Adrian Păunescu este acela că aceasta a inspirat un film documentar intitulat „Constructorii” regizat de Cristian Comeagă în anul 1982. Filmul documentar explorează munca și viața constructorilor care au construit blocurile din cartierul Drumul Taberei din București și surprinde eforturile și sacrificiile acestora pentru a construi locuințe moderne pentru oameni.

Filmul este considerat un exemplu deosebit de frumos de cinematografie documentară și un omagiu adus muncii și talentului constructorilor, așa cum a fost descris în poezia lui Adrian Păunescu. Astfel, poezia „Făcătorii de case” a avut un impact durabil asupra culturii și a inspirat nu doar poeți, ci și cineastii să celebreze munca și talentul constructorilor într-un mod artistic și autentic.

Mi-e dor de casă, dor de casa mea,
Mi-e dor de-o casă care nu există,
Mi-o-nchipui iar, cu-o bucurie tristă,
Cu cer în cer şi-n gard cu-o fântânea.
 
Ea nu se află azi în nici un sat,
O rezidesc din lacrimi şi neştire,
Mi-e dor de casa mea din amintire,
Care-a plecat şi ea, când am plecat.
 
Bătrînii mei se află în pereţi,
Sau vitele îi calcă în copite,
Mi-e dor de casa mea pe negândite,
Mi-e dor de dorul fostei mele vieţi.
 
Băiatul meu zideşte el, acum,
Năluca-nlăcrimatei sale case,
Un pumn de var în zid şi altu-n oase,
Stau, el şi casa, în acelaşi fum.
 
Şi iată-l, pune mâna pe pământ,
Şi nu se joacă, stă şi se ridică,
Şi cărnii mele i se face frică,
În clipa când atât de-aproape-i sunt.
 
Încât băiatul meu şi-al nimănui,
Iubindu-şi fiul şi uitându-şi tatăl,
Încă mi-e dor de casa mea, când iată-l,
El mă zideşte-ncet în casa lui.
 
Şi carnea mea, fiindu-i dor mereu
De-o casă ca un fulgerat de apă,
Ţărână e şi viaţa mea e groapa
Lângă-nălţarea lujerului meu.

Rezumat extins la poezia Făcătorii de case de Adrian Păunescu

Poezia „Făcătorii de case” de Adrian Păunescu este o creație poetică care celebrează muncitorii și constructorii care construiesc case și orașe, aducând cu ei progresul și dezvoltarea societății.

În prima strofă, autorul descrie muncitorii și constructorii ca pe niște eroi moderni, care lucrează din zori până în seară pentru a construi orașe și case. El subliniază faptul că aceștia sunt deosebit de importanți pentru societate și că munca lor este esențială pentru dezvoltarea țării.

În a doua strofă, autorul descrie felul în care casele și orașele sunt construite, subliniind munca grea și sacrificiile pe care constructorii le fac pentru a-și duce la bun sfârșit munca. El vorbește despre cum aceștia lucrează zi și noapte, în condiții dificile, pentru a construi clădiri care să reziste timpului și să aducă confort și siguranță locuitorilor.

În a treia strofă, autorul celebrează munca și talentul constructorilor și vorbește despre felul în care aceștia aduc progresul și dezvoltarea în societate. El vorbește despre felul în care casele și orașele construite de aceștia sunt simboluri ale modernității și ale aspirației spre un viitor mai bun.

În concluzie, poezia „Făcătorii de case” de Adrian Păunescu este o creație poetică care celebrează munca și talentul constructorilor și care subliniază importanța lor pentru dezvoltarea societății. Autorul surprinde cu acuratețe sacrificiile și munca grea pe care aceștia le depun pentru a construi clădiri solide și durabile și subliniază faptul că aceștia sunt eroi moderni care aduc progresul și dezvoltarea în societate. Această poezie este un exemplu deosebit de frumos al stilului poetic al lui Adrian Păunescu și rămâne una dintre cele mai iubite și apreciate creații ale sale.