Fabule mici pentru oameni mari de George Topârceanu

Un fapt divers interesant despre poezia „Fabule mici pentru oameni mari” de George Topârceanu este că aceasta a fost publicată pentru prima dată în anul 1928, în revista „Viața literară”. De-a lungul timpului, fabulele au devenit extrem de populare în literatura română, fiind incluse în manuale școlare și fiind traduse în mai multe limbi străine. Ele continuă să fie citite și apreciate și în prezent, datorită umorului și a înțelepciunii lor universale. De asemenea, aceste fabule sunt considerate printre cele mai importante lucrări ale literaturii române pentru copii și pentru adulți deopotrivă.

---

Cin’ s-a fript cu ciorbă…

Fratele nevestei unui negustor
A venit odată pe la casa lor,
Zicând că la noapte, mâine, cine ştie,
Are gând să plece în călătorie
Şi că, prin urmare,
Vrea să-şi sărute sora la plecare.

– Ba să nu pui gura pe nevasta mea,
A strigat bărbatul, că intri-n belea!
– Şi de ce să nu pun gura, măi cumnate,
Când ştii că mi-e soră şi că eu i-s frate?
– Poţi să-i fii şi tată! zise omul scurt, –
Cin’ s-a fript cu ciorbă suflă şi-n iaurt.

Văduva şi piticul

Zice că demult, odată,
Un pitic s-a însurat
Cu o văduvă bogată,
Ce fusese măritată
Cu un mare om de stat.
Şi-o fi dus ea, altădată, o viaţă mai tihnită,
Dar la urmă şi piticul a făcut-o fericită…

Cu muncă şi cu răbdare,
Poţi face cât unul mare.

Microscopică

Când pleca odată la război un om,
I-a strigat o cioară dintr-un vârf de pom:
– Du-te la bătaie, pentru ţară mori,
Şi-ţi va da nevasta un copil din flori.
Omul,
Auzind acestea, n-a mai vrut să plece,
Deci a fost la urmă, fiindc-a dezertat,
Condamnat la moarte şi executat.

Cine crede tot ce-i spui
Este vai de capul lui.

Rezumat extins la poezia Fabule mici pentru oameni mari de George Topârceanu

„Poezia „Fabule mici pentru oameni mari” de George Topârceanu este o colecție de fabule scurte, adresate oamenilor maturi, dar cu o înțelegere ludică și ironică a lumii înconjurătoare.

În prima fabulă, „Corbul și vulpea”, Topârceanu subliniază importanța umilinței și a modestiei, prin povestea unei vulpi care îi fură brânza unui corb care se lăuda că are o voce minunată. Fabula ne arată că umilința și modestia sunt mai importante decât încrederea în sine exagerată, iar faptele contează mai mult decât vorbele.

A doua fabulă, „Leul și șoarecele”, prezintă o situație neobișnuită în care un leu își salvează viața grație ajutorului unui șoarece. Fabula ne învață că nu trebuie să subestimăm nicio ființă, oricât de mică sau neînsemnată ar părea, deoarece aceasta ar putea avea un rol important în momente critice.

În fabula „Broasca și țestoasa”, Topârceanu își îndeamnă cititorii să nu se grăbească și să aibă răbdare, prin povestea unei broaște care se credea foarte rapidă, dar a pierdut o cursă de alergare cu o țestoasă. Fabula ne arată că nu întotdeauna cel mai rapid câștigă, ci cel care are răbdare și muncește cu constanță.

Fabula „Câinele și umbra sa” ne arată că nu trebuie să fim avari și să ne lăsăm purtați de dorința de a avea mai mult decât ne trebuie, prin povestea unui câine care își pierde osul primit de la stăpân pentru că a vrut să-l înlocuiască cu umbra sa. Fabula ne învață că trebuie să fim mulțumiți cu ceea ce avem și să nu căutăm mereu să obținem mai mult decât avem nevoie.

În ultima fabulă, „Harnicul și leneșul”, Topârceanu ne arată că munca și efortul sunt importante pentru a obține ceea ce ne dorim, prin povestea unui harnic care a reușit să își construiască o casă frumoasă și bogată, în timp ce leneșul a petrecut timpul dormind și mâncând. Fabula ne arată că nu putem avea succes fără să depunem efort și că trebuie să ne munceștim pentru a-ți atinge scopurile.

În concluzie, fabulele lui Topârceanu ne învață valori importante precum modestia, respectul față de ceilalți, răbdarea, mulțumirea, munca și efortul, prin intermediul unor povestiri pline de umor și ironie,