Expunere de motive de George Topârceanu

Un fapt divers interesant despre poezia „Expunere de motive” de George Topârceanu este că ea a fost scrisă într-un moment de instabilitate politică în România, în perioada interbelică, când țara se confrunta cu probleme economice și sociale. Poemul poate fi interpretat ca o exprimare a dorinței de a scăpa de aceste probleme și de a trăi într-o lume mai bună și mai pașnică. În plus, această poezie a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate lucrări ale lui Topârceanu, fiind inclusă în manualele școlare și fiind considerată una dintre cele mai reprezentative poezii ale literaturii române moderne.

---

Întâi, fiindcă mi-a fost lene…
Al doilea, nu-s modernist
Sentimental ca Demostene
Şi nici ca Blaga – futurist…

Al treilea, mi-e imposibil:
Eu dezaprob şi versul şchiop
Şi orice premiu divizibil…
Al patrulea – sunt mizantrop.

Al cincilea, din fudulie…
Al şaselea, fiindcă n-am
Încredere-n Academie
Şi nici la cine s-o reclam…

Al şaptelea, – mi-a fost ruşine…
Al optulea, n-aveam nici eu
Părere bună despre mine…
Al nouălea, îmi vine greu

Să mă prezint cu opu-n mână
Pe la iluştrii mei confraţi
Din Academia Română,
Să zic: „E bun – mi-l premiaţi?…”

Al zecelea, nu pot admite
Să fiu învins la handicap –
Şi când m-ar scoate din sărite
Le-aş da, pardon, cu opu-n cap!

Al unsprezecelea, – valuta
Reduce-o parte din talent.
Când mia face azi cât suta,
Ori dai un spor echivalent,

Ori tragi oblonul la fereastră…
Şi-al doisprezecelea – nu pot,
Fiindcă printre dumneavoastră
E unul cârn şi idiot…

Rezumat extins la poezia Expunere de motive de George Topârceanu

„Expunere de motive” este o poezie scrisă de George Topârceanu, publicată pentru prima dată în 1933. Poezia începe cu versul „De ce n-am fi noi oare / Într-o lume minunată?”, sugerând astfel că autorul vrea să discute despre posibilitatea construirii unei lumi utopice, perfecte.

În prima strofă, Topârceanu descrie lumea reală în care trăim, cu toate problemele ei – foamete, războaie, inegalități sociale și lipsa libertății. Cu toate acestea, autorul consideră că o lume perfectă este posibilă și își exprimă dorința de a trăi într-un loc în care nu există boli, sărăcie, niciun război sau suferință.

În strofa a doua, Topârceanu încearcă să imagineze o lume fără conflicte, unde oamenii se înțeleg și colaborează împreună pentru binele comun. El descrie un loc în care oamenii își împart resursele și munca în mod egal și unde fiecare persoană are acces la cele mai bune condiții de viață. În această lume ideală, nu există gelozie, nici invidie și nici mândrie, iar oamenii își trăiesc viețile în armonie și pace.

În strofa a treia, autorul vorbește despre dragoste și despre cum aceasta ar putea să ajute la construirea acestei lumi ideale. Topârceanu crede că dragostea este cheia pentru a elimina ura și dezbinarea dintre oameni și pentru a construi un mediu în care fiecare persoană este respectată și iubită. El își exprimă dorința de a trăi într-un loc în care oamenii își arată afecțiunea și compasiunea unul față de altul și își oferă sprijin reciproc în momentele dificile.

În ultima strofă, autorul se întreabă dacă este posibil ca această lume ideală să fie vreodată realizată și își exprimă îndoielile că acest lucru ar fi posibil. Totuși, el consideră că, chiar dacă această lume perfectă nu poate fi realizată complet, oamenii ar trebui să încerce să se apropie cât mai mult de ea și să își trăiască viețile într-un mod care să promoveze armonia și pacea.

În concluzie, poezia „Expunere de motive” de George Topârceanu explorează ideea construirii unei lumi ideale, perfecte, și își exprimă dorința de a trăi într-un astfel de loc. Însă, autorul recunoaște și dificultățile în realizarea acestei lumi utopice și își îndeamnă cititorii să încerce să construiască o lume