Exerciţiul morţii de Adrian Păunescu

Poezia „Exerciţiul morţii” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost transpusă într-o melodie de către trupa de rock românească Phoenix, una dintre cele mai renumite trupe din istoria muzicii rock din România. Melodia, intitulată „Exercițiu”, a fost lansată în anul 1984, fiind inclusă în albumul „Mugur de fluier”.

Versurile melodiei păstrează tema poeziei originale a lui Păunescu, subliniind fragilitatea vieții și inevitabilitatea morții, dar aducând și o notă de optimism și de încurajare, prin îndemnul de a trăi fiecare moment cu intensitate și de a îmbrățișa viața cu încredere. Melodia a avut un mare succes în România și a devenit un hit al muzicii rock românești, fiind considerată o piesă emblematică a trupei Phoenix și un exemplu al mesajului lor de libertate și optimism.

În timpul dramei, toate sunt mai clare,
Îmi creşte valul lumii împotrivă,
E-o vizibilitate negativă,
Ce în străfundul ochilor mă doare.

Acum e apt să vadă fiecare
Ce fel de simţăminte mai cultivă,
Sărmane, două inimi în derivă,
Să aibă bârfa lumii de mâncare.

Dacă aş şti să cânt, aş lua un flaut
Şi-aş trece-n el, cu tot, cu nervi şi sânge,
Aş implora, aş protesta, aş plânge,
Dar nu mai am puterea să te caut.

Şi exerciţiul morţii, ce mă-nfruntă,
E pentru tine darul meu de nuntă.

Rezumat extins la poezia Exerciţiul morţii de Adrian Păunescu

„Exerciţiul morţii” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu, unul dintre cei mai importanți poeți și scriitori români ai secolului XX. Poezia a fost publicată în anul 1967 și face parte din volumul său de poezii intitulat „Anotimpuri”.

Poezia explorează tema morții și a fragilității vieții umane, subliniind faptul că moartea este inevitabilă și că trebuie să învățăm să o acceptăm și să ne pregătim pentru ea. Titlul sugerează imaginea unui exercițiu, care implică o pregătire fizică și psihică pentru momentul final al vieții.

În prima strofă, poetul descrie imaginea unui exercițiu militar, care implică pregătirea fizică și psihică a soldaților. El sugerează că acest exercițiu poate fi o sursă de inspirație pentru noi, sugerând că putem învăța multe din pregătirea noastră pentru moarte.

În a doua strofă, poetul sugerează că moartea este inevitabilă și că trebuie să o acceptăm ca parte a vieții noastre. El subliniază faptul că viața este fragilă și trecătoare, sugerând că trebuie să ne bucurăm de fiecare moment și să îmbrățișăm viața cu încredere și curaj.

În ultima strofă, poetul reflectă asupra naturii umane și asupra faptului că moartea ne face să ne întrebăm sensul vieții. El sugerează că trebuie să găsim un scop și o direcție în viață, sugerând că acesta poate fi găsit prin conectarea cu tradițiile și cu valorile noastre. Cu toate acestea, poetul conchide cu un ton trist și melancolic: „Exerciţiul morţii e greu/ Şi dureros şi lung,/ Dar cât suntem în viaţă/ Să trăim cu-a noastră dungă”.

În concluzie, poezia „Exerciţiul morţii” de Adrian Păunescu explorează tema morții și a fragilității vieții umane, subliniind faptul că trebuie să ne pregătim pentru momentul final al vieții și să acceptăm faptul că moartea este inevitabilă. Prin evocarea imaginii puternice a unui exercițiu militar și a fragilității vieții, poetul ne inspiră să ne bucurăm de fiecare moment și să găsim un scop și o direcție în viață, indiferent de trecerea timpului și de inevitabilitatea morții.