Excelsior de Ion Luca Caragiale

Un fapt divers interesant despre poezia „Excelsior” de Ion Luca Caragiale este legat de originea și semnificația cuvântului „Excelsior”. Acest cuvânt provine din limba latină și înseamnă „mai sus” sau „cel mai înalt”. Termenul este folosit adesea în contexte literare și muzicale pentru a exprima dorința de a atinge perfecțiunea sau de a depăși limitările impuse de viață.

În cazul poeziei lui Caragiale, termenul „Excelsior” reprezintă dorința personajului principal de a urca mereu mai sus, de a depăși obstacolele și de a atinge culmea perfecțiunii. Această idee este transmisă prin intermediul metaforelor și a imaginilor poetice, iar cuvântul „Excelsior” devine un simbol al curajului și al perseverenței.

De-a lungul timpului, termenul „Excelsior” a fost folosit în diverse contexte culturale și artistice. De exemplu, cuvântul a fost utilizat de compozitorul francez Hector Berlioz pentru titlul uneia dintre simfoniile sale, precum și de poetul american Henry Wadsworth Longfellow pentru titlul unei poezii celebre. În plus, cuvântul „Excelsior” a devenit un motto popular pentru diverse organizații și grupuri sociale, sugerând dorința de a atinge culmile perfecțiunii și de a depăși limitările impuse de viață.

---

Precum suav-aromă
a florilor plăpânde

De zefir se ridică,
se-nalţă şi se-ntinde
Pe ape şi câmpii;
Precum raza de soare
prin spaţiuri străbate
Şiduce-a ei lumină
pe globuri depărtate
L-a sferelor copii,

Astfel acum în ceruri
creştina voastră rugă
A străbătut ca raza
cu-a fulgerului fugă
L-al lumii creator,
Şi spiritele bune
l-a lui sfinte picioare
Prea bucuros supus-au
pioasa adorare
De voi făcută-n zori.

Atuncea, stând în tronu-i
puterea cea divină
Căreia şi Archangheli
şi Serafimi se-nchină,
Noi ruga oferim…
Tăcerea este mare,
sublimă sărbătoare!

Puternicul părinte
va face-ncoronare
Preasfântului Efrim!

Tăcerea Christ o rupe
cu-accentele-i divine;
El binecuvântează
p-Efrim care ne vine
În misii pe pământ,
Şi-i zice: Mergi acuma,
cu sfânta armonie
Ridică şi îndreaptă
căzuta Românie
Prin şapcă şi cuvânt!

Sfântul Efrim purcede,
cu şapca de rigoare,
În ţara românească
el vine să doboare
Al viciilor zbor.
Iubirea şi dreptatea
el vrea să stabilească,
În inima umană,
el vine să-ntărească
Speranţa-n viitor!

La Bucureşti soseşte,
Speranţă-i iese-n cale,
Strigându-i vesel: Nihil
sine Hasdeo! Vale!
Iubitule Efrim!
Ce vrei tu? vrei diurnă?
vrei două lefuri bune?
Inspectorate? premii?
şi misii? ce vrei? spune!
Ce vrei – îţi oferim!”

Efrim, d-emoţiune,
nimic alt nu mai poate
Speranţii să răspunză,
decât: Le vreaupe toate!”
Pe toate le şi are…

Şi-aşa, trimisul nobil
al lui Christos, Efrim,
S-a rencarnat pe lume.
Toţi strigă: Aferim,
Efrim! şi la mai mare!

Rezumat extins la poezia Excelsior de Ion Luca Caragiale

„Excelsior” de Ion Luca Caragiale este o poezie care transmite mesajul puternic al dorinței de a atinge perfecțiunea și de a depăși barierele impuse de viața cotidiană. Prin intermediul metaforelor și a imaginilor poetice, poetul sugerează că personajul principal își propune să ajungă la culmea perfecțiunii, depășind orice obstacol și orice limită impusă de viața cotidiană.

În poezie, Caragiale explorează temele centrale ale poeziei sale și sugerează că există întotdeauna o căutare a perfecțiunii și a frumuseții în viața umană, iar personajul principal al poeziei este o expresie a acestei căutări. Prin intermediul metaforelor și a imaginilor poetice, poetul sugerează că personajul principal este un simbol al perseverenței și al curajului, care își propune să urce mereu spre excelsior, adică spre culmea perfecțiunii și a frumuseții.

În continuare, Caragiale sugerează că viața este o luptă continuă pentru atingerea perfecțiunii și că personajul principal al poeziei este un exemplu al acestei lupte. Prin intermediul metaforelor și a imaginilor poetice, poetul sugerează că personajul principal trebuie să își depășească propriile limite și să lupte cu toate obstacolele care îi apar în cale, pentru a ajunge la excelsior, adică la perfecțiunea dorită.

În finalul poeziei, Caragiale sugerează că viața este o căutare continuă a perfecțiunii și a frumuseții, iar personajul principal al poeziei este un exemplu al acestei căutări. Prin intermediul metaforelor și a imaginilor poetice, poetul sugerează că lupta pentru perfecțiune este o călătorie continuă, plină de obstacole și încercări, dar care poate aduce recompense de neprețuit.

În ansamblu, poezia „Excelsior” de Ion Luca Caragiale este un cântec al perfecțiunii și al curajului. Prin intermediul metaforelor și a imaginilor poetice, poetul sugerează că viața este o luptă continuă pentru atingerea perfecțiunii și că personajul principal al poeziei este un simbol al acestei lupte. Această poezie este considerată una dintre cele mai frumoase creații ale lui Caragiale și reprezintă o expresie a idealismului și a dorinței de a depăși barierele impuse de viața cotidiană.

Un fapt divers interesant despre această poezie este că a fost pusă pe muzică de către compozitorul român Ciprian Porumbescu, în anul 1883. Melodia compusă de Porumbescu pentru poezia „Excelsior” a