Ex ossibus ultor! de George Coşbuc

Un fapt interesant despre poezia „Ex ossibus ultor!” de George Coșbuc este că titlul este o frază latină care se traduce în română ca „Răzbunare din oase!”, ceea ce sugerează tema principală a poeziei – răzbunarea. Această expresie este adesea folosită pentru a descrie situația în care cineva se răzbună asupra cuiva care a făcut ceva rău în trecutul lor sau în trecutul familiei lor.

De asemenea, poezia a fost inspirată de tradițiile feudale și de istoria medievală a României. Coșbuc a scris multe poezii care au avut ca subiect viața și luptele feudale, și aceasta a fost una dintre cele mai populare și mai cunoscute dintre ele. În poezie, el evocă o perioadă istorică îndepărtată și oameni care sunt gata să lupte pentru a-și apăra cinstea și memoria strămoșilor lor.

De asemenea, poezia a fost inclusă în multe manuale școlare și este considerată o capodoperă a literaturii române. Ea a fost tradusă în mai multe limbi străine și este încă populară astăzi, fiind considerată un exemplu reprezentativ al poeziei romantice și istorice din România.

A fost un tânăr împărat –
De la mişei a smuls averea
Şi-a smuls de la tirani puterea
Şi mulţi nebuni a spânzurat.
 
Dar patru inşi vorbind în şoapte
L-au dus în giulgiuri învelit
Şi-n codrul cel mai tăinuit
L-au îngropat târziu în noapte.
 
Cei tari au zis: „A fost mişel!
Ne-a prigonit prea multă vreme.”
Iar popii fulgerau blesteme
În cei ce mai vorbeau de el.
 
Nici voie să-şi cernească portul,
Nici drept să-l plângă n-au avut.
Şi niciodată n-au ştiut
În ce pământ le doarme mortul.
 
Şi nu vor şti! Căci groapa lui
În blestemat pământ s-ascunde.
Nici soare-acolo nu pătrunde,
Nici plângerile nimănui.
 
Jurat-a iadul să-ngrădească
Cu nopţi de veci acest mormânt;
Iar brazii tac, că nici un vânt
Nu-i clatină ca să vorbească.
 
Dar noaptea-n zare, uneori,
Când e furtună-n depărtare,
La margini de-orizont răsare
Un fulger alb, târziu spre zori,
 
Şi-ntruna spre pădure arată
Şi scapără spre ea mereu;
E, parc-arată Dumnezeu
Spre groapa cea de veci uitată.
 
Iar într-o noapte va lovi!
Şi spintecată de lumină
Fugi-va noaptea cea haină,
Şi brazii-n flăcări or vorbi.
 
Şi-atunci, cu fulgerul tovarăş,
Ieşi-va mortul împărat,
Şi-n iadul lor, de unde-au plecat,
S-or prăbuşi tiranii iarăşi.

Rezumat extins la poezia Ex ossibus ultor! de George Coşbuc

„Ex ossibus ultor!” este o poezie scrisă de George Coșbuc, publicată pentru prima dată în 1903 în volumul său „Balade și idile”, care îi prezintă pe membrii unei familii feudale care se răzbună pe un dușman.

Poezia începe cu versurile „Ex ossibus ultor! Trecut-au trei sute de ani / De când acest cuvânt sună-n vechea noastră limbă; / Cu pumnul strâns și cu privirea arzândă-n amintiri, / În jurul grămada sfântă de oase oamenii se-adună”. Aceste versuri evocă o scenă dramatică în care oamenii se adună în jurul mormântului strămoșului lor, care a murit în lupta împotriva dușmanilor de secole în urmă. Ei jură să se răzbune pe dușmanul lor, care încă există și care își bate joc de memoria strămoșului lor.

În continuare, poezia descrie cum membrii familiei feudale își pregătesc răzbunarea împotriva dușmanului, cum își adună oamenii și cum își pregătesc armele și caii. Poezia se încheie cu un vers puternic: „Vor zbura gloanțe ca furtuna prin câmpiile pustii, / Iar drumurile-n flăcări vor țipa: Ex ossibus ultor!”

În general, poezia lui Coșbuc „Ex ossibus ultor!” este o celebrare a tradițiilor feudale și a luptei pentru onoare și răzbunare. Ea evocă o perioadă istorică îndepărtată și oameni care sunt gata să lupte pentru a-și apăra cinstea și memoria strămoșilor lor. De asemenea, poezia reprezintă o critică a celor care uită tradițiile și valorile trecutului lor, și un îndemn la respectarea istoriei și a tradițiilor proprii.