Un fapt interesant despre poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga este că aceasta a fost scrisă în 1924 și face parte din volumul său de debut, intitulat „Poemele luminii”. Poezia a devenit emblematică pentru creația lui Blaga și pentru literatura română în general.
Această poezie reprezintă o celebrare a naturii și a frumuseții lumii, exprimând o atitudine de reverență și admirație față de misterul și complexitatea vieții. Blaga sugerează că poetul alege să nu distrugă această „corolă de minuni” prin prea multă analiză sau raționalizare, ci se lasă purtat de mirajul și misterul lumii înconjurătoare.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
Rezumat extins la poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga
Poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga este una dintre cele mai emblematice opere ale literaturii române. Ea exprimă o viziune profundă și filozofică asupra relației dintre om și univers, subliniind importanța admirației și contemplației în fața frumuseții lumii.
Poezia este compusă din trei strofe, fiecare cu câte patru versuri. În prima strofă, poetul afirmă cu hotărâre că nu va distruge „corola de minuni a lumii” prin analiza excesivă sau intelectualizarea ei. El subliniază că este mai important să se bucure de frumusețea naturală și cosmică a lumii, fără să încerce să dezvăluie toate misterele ei.
În a doua strofă, Blaga folosește metafora unei lumi ca o „corolă de minuni” pentru a ilustra complexitatea și diversitatea vieții. El vorbește despre ochii poetului ca fiind cei care pot percepe și aprecia această corolă, sugerând că poetul este sensibil la frumusețea profundă a lumii și că îi este suficient să o vadă și să o simtă.
În a treia strofă, poetul evocă ideea de nemurire prin intermediul poetului și al artei sale. El sugerează că prin creația artistică, poetul poate să păstreze și să transmită frumusețea lumii în forma ei cea mai pură și autentică. Astfel, poetul devine un mijloc prin care frumusețea lumii trăiește în eternitate.
În ansamblu, poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o meditație profundă asupra relației dintre om și natură, între creator și creație. Ea subliniază importanța contemplației și a reverenței față de frumusețea și misterul lumii, și sugerează că poetul, prin intermediul artei, poate să păstreze și să celebreze această frumusețe în eternitate.
Informații adiționale despre poeziile de Lucian Blaga
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Lucian Blaga pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Lucian Blaga pe Wikipedia.
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în ziarul Românul (sub semnătura Ion Albu), cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909.
