Eroina eşti tu de Adrian Păunescu

Un fapt divers interesant despre poezia „Eroina eşti tu” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost publicată în 1982, într-un context social și politic în care feminismul câștiga tot mai mult teren în lume.

În acea perioadă, Păunescu a fost criticat pentru abordarea sa tradițională și conservatoare a rolului femeii în societate, iar această poezie a fost privită ca o încercare de a contracara acuzațiile de sexism aduse de criticii săi. Cu toate acestea, poezia a fost recepționată pozitiv de publicul larg și a devenit una dintre cele mai cunoscute și iubite lucrări ale lui Păunescu.

Ce mai faci? Ce mai spui?
Unde eşti? Mai exişti?
Ochii mei sunt nebuni,
După ochii tăi trişti.
 
Te aştept peste tot
Şi visez să te-mbuni,
Am zidit pentru noi
Un spital de nebuni.
 
Acest fel de a fi
Vreau oricum să-l conservi,
Un spital pentru cord,
Cu salon pentru nervi.
 
Nu e logic nimic,
În întregul demers,
Amintiri au murit
Şi contururi s-au şters.
 
Nu ştiam c-am avut
Acest mare noroc,
Să trăiesc lâng-un om
Care lumii-i dă foc.
 
Consolat, te aştept,
Mi-e necaz şi pustiu
Şi mă tem să te-ntorci,
Cred că nu te mai ştiu.
 
Poate că, între timp,
Chiar şi tu te-ai schimbat,
Un păcat părăsind,
Îţi asumi alt păcat.
 
Poate numele tău
E precum ţi-am spus eu,
Şi eşti rodul divin,
Fiica lui Dumnezeu.
 
Să te caut nu vreau,
Să te-aştept nu mai pot,
Mi-am propus să te uit,
Cu iubire cu tot.
 
Îndărătnic te porţi,
Şi absurd, şi naiv,
Dar eu hachiţa ta
Nu mai pot s-o cultiv.
 
Doar atât mai aştept,
Să-ţi revii, să te-aduni,
C-am făcut pentru noi
Un spital de nebuni.
 
Ne putem odihni,
În cămaşa de lanţ,
Terapie de şoc,
Pentru foştii amanţi.
 
Eu, din lacrima mea,
Am făcut, mai la Nord,
Un spital de nervi,
Un spital pentru cord.
 
Bat pe-acolo ninsori,
Într-un fel îngeresc,
Ca să-ţi dea de-nţeles
Că eu tot te iubesc.
 
Însă nu te iubesc
Ca să vii, ca să pleci,
Te iubesc gratuit,
Inutil pentru veci.
 
Poţi la şes coborî,
Poţi rămâne-n zăpadă,
Te iubesc fără sens
Şi tu nici nu contezi.
 
Astăzi, încă te joci
De-a misterul întreg,
Cei din jur ori nu ştiu,
Ori, ştiind, nu înţeleg.
 
Dar, treptat, vei simţi
Că fiorul trecu
Şi vei avea să le-arăţi
Că-n poeme eşti tu.
 
Şi, atunci, ai să lupţi,
Să le poţi demonstra
Că, la mine în vers,
Este chiar viaţa ta.
 
Şi te vor umili,
Contestând dreptul tău,
Dar eu nu te-am numit,
Ca să nu-ţi fac vreun rău.
 
O s-apari, pe nedrept,
După ce am să mor,
Ca un alt personaj,
Scris de alt autor.
 
Şi, atunci, ai să negi
Adevărul cel strict
Că-ntre noi a fost şi
Acest straniu conflict.
 
Şi vei face recurs
Că-ntr-o zi ai să vrei
Să arăţi cine-ai fost,
Între-atâtea femei.
 
Eu, atunci, am să-ţi fiu
Cel din urmă atu,
Declarând că, oricum,
Eroina eşti tu.
 
Astfel, adeveresc
Că şi azi ne iubim
Şi, murind, am să fiu
Soţul tău legitim.

Rezumat extins la poezia Eroina eşti tu de Adrian Păunescu

Poezia „Eroina eşti tu” de Adrian Păunescu este o operă lirică în care poetul celebrează femeia și rolul său important în societate. Prin intermediul versurilor sale, Păunescu aduce un omagiu femeii și subliniază că aceasta este adevărata eroină a lumii.

În prima parte a poeziei, poetul evocă imaginea femeii ca fiind o ființă delicată și sensibilă, dar în același timp puternică și curajoasă. Păunescu subliniază importanța rolului pe care îl joacă femeia în viața socială, afirmând că aceasta este capabilă să aducă schimbări pozitive în lume prin puterea și dăruirea ei.

În partea a doua a poeziei, Păunescu folosește metafore și imagini poetice pentru a ilustra frumusețea și grația femeii. El subliniază că femeia este cea care îi dă sens vieții și îl încurajează să meargă mai departe în viață.

În final, poetul aduce un omagiu tuturor femeilor și le mulțumește pentru tot ce fac pentru a îmbunătăți lumea și a face ca viața să fie mai frumoasă. El subliniază că femeia este adevărata eroină a lumii și că fără ea, lumea ar fi lipsită de sens și ar fi lipsită de speranță.

În concluzie, prin intermediul poeziei „Eroina eşti tu”, Adrian Păunescu aduce un omagiu femeii și subliniază importanța rolului său în societate. Prin intermediul versurilor sale pline de sensibilitate și emoție, poetul evidențiază frumusețea și puterea femeii și subliniază că aceasta este adevărata eroină a lumii.