Epoca de Alexandru Macedonski

Fapte diverse despre poezia „Epoca” de Alexandru Macedonski:

• „Epoca” este o poezie publicată în volumul „Excelsior” din 1885, care este considerat una dintre cele mai importante creații ale lui Alexandru Macedonski.
• În poezie, Macedonski descrie o lume modernă, tehnologizată, în care oamenii și-au pierdut contactul cu natura și trăiesc într-o lume superficială și neînțelegătoare.
• Poemul reprezintă o critică a modernității și a dezumanizării, iar prin folosirea unor imagini puternice, evocative și contrastante, Macedonski reușește să creeze o atmosferă de alienare și dezolantă.
• Versurile poeziei „Epoca” au fost folosite și într-un cântec al trupei Phoenix, intitulat „Epoca de fier”.

---

Unui om în toată firea e moral să-i zici smintit,
Dar nebunului pe nume dacă-i zici, e necinstit.
Trebuieşte-ntotdeauna spre a fi-n moralitate
Să te faci apărătorul caselor de sănătate;
La nebun să zici cuminte, pe neghiob să adorezi
Şi de s-află în Mărcuţa geniu să-l decretezi.

În nimica, de-azi-nainte, răul nu-şi mai are leacu,
Şi o naţie mai bine nu s-a dat de-a berbeleacu,
Iar desigur niciodată dezmăţarea n-a domnit
Într-o epocă fatală, sub un aer mai tâmpit…
În tot locul predomneşte o sfruntare colosală…
Imoralul ia cuvântul şi-ţi vorbeşte de morală…
Cine crezi că ţi-e prieten ţi-e duşman neîmpăcat…
N-ai să faci un singur bine, c-ai făcut şi un ingrat,
Cine crezi că e mai nobil e mai plin de laşitate…
Tot netrebnicul se crede scriitor de-nsemnătate…
Nu e om care sub masca unui vecinic carnaval
Ca lozincă să nu poarte: „Interesul personal”.

Legile sunt o minciună: slove puse pe hârtie…
Ziaristica mai toată cuib nerod de mişelie.
Cei de sus îşi umplu punga; cei de jos, cu mare zor,
Se silesc ca să-i ajungă pentru-a-şi umple şi pe-a lor.
„Patria” e-n orice gură, „Pentru patrie” sunt toate…
Toţi voiesc la mal s-o scoată, însă nimenea n-o scoate.

Rezumat extins la poezia Epoca de Alexandru Macedonski

„Epoca” este o poezie scrisă de Alexandru Macedonski, publicată pentru prima oară în volumul său de poezii intitulat „Poesii” în anul 1891. Este una dintre cele mai reprezentative creații ale sale, în care autorul își exprimă viziunea asupra epocii sale și a lumii din jurul său.

Poezia este structurată în patru strofe, fiecare dintre ele fiind alcătuită din patru versuri. În prima strofă, Macedonski prezintă imaginea unei lumi pierdute și a unei epoci trecute, folosind imaginea unui templu ruinat pentru a sugera degradarea și decaderea acelei epoci.

În a doua strofă, autorul prezintă imaginea unei lumi contemporane, în care omul este într-un fel pierdut și confuz. El folosește metafore precum „timpul e râul fără țărm” și „spațiul – golul fără margini” pentru a sugera că omul este într-o căutare continuă a sensului vieții și a locului său în univers.

În a treia strofă, Macedonski sugerează că lumea modernă este una lipsită de spiritualitate și de înțelegerea valorilor morale și spirituale. El folosește metaforele „fără de stele” și „fără lumină” pentru a sublinia absența spiritualității în această epocă.

În ultima strofă, autorul sugerează că singura soluție pentru această stare de fapt este regăsirea în sine și îndepărtarea de lumea exterioară, astfel încât omul să poată găsi sensul vieții și să se conecteze cu divinitatea.

În ansamblu, poezia „Epoca” este o critică a lumii moderne și o chemare la introspecție și la o conexiune mai profundă cu sinele și cu divinitatea. Macedonski a fost unul dintre cei mai importanți poeți simboliști din România și „Epoca” este considerată una dintre cele mai reprezentative creații ale sale în acest sens.