Epigramă de Alexandru Macedonski

Poezia „Epigramă” de Alexandru Macedonski este un exemplu clasic de epigramă, o formă de poezie scurtă care are adesea un ton satiric sau ironic. În această poezie, Macedonski critica elitele intelectuale și sociale din vremea sa, care erau, în opinia sa, prea preocupate de a impresiona și de a-i judeca pe alții în loc să-și îmbunătățească propriile vieți.

Un fapt interesant despre Macedonski este că a fost unul dintre primii poeți români care au experimentat cu modernismul în poezie. În timp ce mulți dintre contemporanii săi erau încă strâns legați de tradiția romantică, Macedonski a introdus noi forme și stiluri în poezie, cum ar fi simbolismul și versul liber. Deși a fost inițial criticat pentru aceste experimente, ulterior a devenit un influent reprezentant al modernismului literar românesc.

Cucoane Lascăre, de fel
Nevoie n-ai de portofel —
Tu ştii că eşti boier de viţă...
Nu eşti ca c-conu Tudoriţă,
Să porţi minciunile în el...
Mult mai pe jos îl laşi, săracul:
La minister le duci cu sacul.

Rezumat extins la poezia Epigramă de Alexandru Macedonski

Poezia „Epigramă” scrisă de Alexandru Macedonski face parte din ciclul de epigrame intitulat „Noua epigramă românească” și este o satiră la adresa celor care își doresc faimă și recunoaștere fără a fi într-adevăr talentați sau pregătiți.

În poem, poetul vorbește despre un personaj care se consideră un geniu și își dorește să fie celebru, dar în realitate nu are nicio calitate specială. El este comparat cu un câine de circ care este plătit să facă trucuri simple și se bucură de aplauzele publicului, dar care nu are nicio valoare în sine.

Macedonski sugerează că mulți oameni își doresc doar aplauze și recunoaștere, chiar dacă asta înseamnă să facă lucruri fără valoare sau să folosească metode neortodoxe pentru a atrage atenția. În final, poetul îi adresează un avertisment celui despre care vorbește, spunându-i că va fi uitat la fel de repede precum un câine de circ atunci când și-a încheiat numărul.

În ansamblu, poezia este o critică la adresa superficialității și a obsesiei societății pentru faimă și recunoaștere rapidă, fără a fi într-adevăr pregătiți sau talentați.