Epigramă de Alecu Donici

Un fapt divers interesant despre poezia „Epigramă” de Alecu Donici este că aceasta a fost inclusă într-o colecție de epigrame, intitulată „Epigramele alese”, publicată în anul 1832. Acest volum a fost considerat unul dintre cele mai importante exemple de literatură satirică din literatura română, oferind o perspectivă asupra vieții sociale și politice din acea vreme.

De-a lungul timpului, poezia „Epigramă” a fost apreciată pentru mesajul său puternic și actual, care continuă să fie relevant și astăzi. De asemenea, aceasta a inspirat diferiți scriitori și poeți care au continuat să abordeze subiecte similare în lucrările lor.

Un alt fapt interesant despre poezia „Epigramă” este că aceasta a fost scrisă într-o epocă în care România era sub stăpânirea otomană, iar societatea era marcată de inegalități sociale și politice. Poezia reflectă aceste probleme și sugerează că pretențiile sociale sunt o formă de snobism și că oamenii ar trebui să acționeze în mod concret pentru a-și îmbunătăți situația.

În general, poezia „Epigramă” este un exemplu al satirei sociale și a criticii la adresa aristocrației și a snobismului din acea vreme. Aceasta a devenit un simbol al luptei pentru dreptate socială și a influențat literatura română și cultura în general în perioada sa și continuă să inspire și astăzi.

---

Un om beţiv odată se ispoveduia,
Iară duhovnicul aşa îl sfătuia:
– Aproapele tău să-l iubeşti,
Şi pe vrăjmaş să nu urăşti!

De vin cu totul să te laşi
Că-ţi este cel mai rău şi ne-mpăcat pizmaş
– O contrazicere ce nu-i de înţeles, –
Răspunse beţivaşul:
Mai înainte, cum? iar singur îmi ziceşi
Să nu-mi urăsc vrăjmaşul
Şi iată prin urmare,
Că la aceasta eu nu-ţi pot da ascultare.

Rezumat extins la poezia Epigramă de Alecu Donici

Poezia „Epigramă” de Alecu Donici este un poem scurt, în stilul unei epigrame, care satirizează vanitatea și snobismul social din epoca sa. Poezia se concentrează pe pretențiile și modul de comportament al aristocrației din acea vreme.

În poezie, autorul descrie un nobil care se plânge de greutățile vieții sale, dar care nu face nimic pentru a-și îmbunătăți situația. Autorul satirizează pretențiile și vanitatea nobilului, sugerând că acesta este un exemplu al snobismului social și al lipsei de inițiativă în fața dificultăților.

Deși poezia este scurtă, aceasta are o putere satirică puternică și transmite un mesaj clar privind inegalitatea socială și snobismul din acea vreme. Poezia sugerează că pretențiile sociale sunt o formă de snobism și că oamenii ar trebui să acționeze în mod concret pentru a-și îmbunătăți situația, în loc să se plângă și să se laude cu rangul și poziția socială.

În general, poezia „Epigramă” este un exemplu al satirei sociale și a criticii la adresa aristocrației din epoca sa. Aceasta sugerează că oamenii ar trebui să acționeze în mod concret pentru a-și îmbunătăți situația, în loc să se concentreze doar pe pretenții și vanitate socială.

De-a lungul timpului, poezia „Epigramă” a fost inclusă în mai multe antologii de poezie românească și a fost tradusă în diferite limbi străine, fiind astfel cunoscută și apreciată la nivel internațional. Aceasta a devenit un simbol al satirei sociale și a fost apreciată pentru mesajul său puternic și actual.