Enigma cărților închise de George Topârceanu

Un fapt divers interesant despre poezia „Enigma cărților închise” de George Topârceanu este că aceasta a fost scrisă într-o perioadă de dezvoltare a literaturii române moderne, în care autorii români au început să exploreze noi tehnici de scriere și să se concentreze mai mult pe exprimarea emoțiilor și a experiențelor personale.

Topârceanu a fost unul dintre acești autori, care a reușit să îmbine tehnica literară cu mesajul puternic și să ofere cititorilor o perspectivă unică asupra lumii. Prin această poezie, el a subliniat importanța cărților ca surse de cunoaștere și de descoperire a misterele lumii și a făcut o apel la oameni să exploreze lumea cu curiozitate și cu pasiune pentru cunoaștere. De asemenea, această poezie este considerată un exemplu de stilul literar cunoscut sub numele de „oda”, care este o formă de poezie care exprimă admirația și înălțarea înaltelor idei și a valorilor.

Imaculate pagini scrise de mâini pe care umila vreme
A pus eternele-i embleme!
O, gânduri stinse-n cărţi închise
O, reci abise deschise peste paradise
O, vise scrise!
Sunt cărţi îndoliate din care misticii fiori
Uşori
Înghirlandează mutele dezastre
Cu orizonturi pale şi albastre,
Neantul brelocat în străluciri de astre
Profund inoculează statuile nocturne cu gesturi oglindite
În lacuri de mistere
Şi de tăcere.
Sunt cărţi îndoliate
Cu nostalgii bronzate,
Sunt cărţi în care psalmodii cu vagi ecouri
Prelung deşteaptă-n aer spasmul din regalele cavouri…
Când ritmul melancolic al mutelor balade
Renaşte, vibrează, contemplă şi cade
Şi cade-n cascade
De palide vise.
O, strania enigmă a cărţilor închise!

Rezumat extins la poezia Enigma cărților închise de George Topârceanu

„Enigma cărților închise” este o poezie scrisă de George Topârceanu, publicată pentru prima dată în anul 1928. Poezia explorează ideea cărților și a lecturii ca mijloc de accesare a cunoașterii și de descoperire a misterele lumii.

În prima strofă, Topârceanu descrie o bibliotecă plină de cărți și de mister, care reprezintă o sursă de cunoaștere și înțelepciune pentru cititorii curioși. Autorul își exprimă dorința de a descoperi secretele acestor cărți și de a le aduce la lumină.

În următoarea strofă, autorul vorbește despre modalitatea de a accesa cunoașterea din cărți, care implică un proces de înțelegere și descifrare a mesajelor criptate din paginile lor. Topârceanu sugerează că lectura și descifrarea acestor mesaje poate fi dificilă și că aceasta necesită timp și efort.

În strofa a treia, Topârceanu face referire la faptul că unele cărți sunt închise și că acestea reprezintă mistere și secrete, care nu sunt accesibile tuturor cititorilor. Autorul își exprimă dorința de a descoperi aceste mistere și de a dezvălui secretele ascunse ale lumii.

În final, autorul ajunge la concluzia că a descifra enigma cărților închise poate fi o misiune imposibilă, dar că aceasta este o călătorie care merită întreprinsă. De asemenea, el subliniază faptul că lectura și cunoașterea sunt surse importante de putere și înțelepciune și că ele pot schimba modul în care vedem lumea.

În concluzie, poezia „Enigma cărților închise” explorează ideea cărților ca surse de cunoaștere și de descoperire a misterele lumii, și își exprimă dorința de a descifra secretele ascunse din acestea. Această poezie este o oda adusă lecturii și cunoașterii, și rămâne una dintre cele mai cunoscute și apreciate lucrări ale literaturii române, datorită stilului poetic subtil și imagistica puternică.