Eminescu de Grigore Vieru

Un fapt interesant despre poezia „Eminescu” de Grigore Vieru este că aceasta a fost compusă la comanda unui institut cultural din România, în anul 1980, cu ocazia aniversării a 130 de ani de la nașterea marelui poet Mihai Eminescu.

De asemenea, poezia „Eminescu” a fost primită cu mult entuziasm și apreciere în România, fiind considerată un omagiu important adus marelui poet și operei sale. Poezia a fost inclusă în multe antologii de literatură română și a fost adesea studiată și analizată în școli și universități, fiind una dintre cele mai cunoscute și apreciate creații ale literaturii moldovenești.

Poezia a fost tradusă și în alte limbi, contribuind la promovarea culturii și literaturii românești în străinătate. În plus, aceasta a fost recitată și interpretată în diferite ocazii publice și culturale, fiind apreciată pentru simbolismul său subtil și pentru abordarea profundă și emoționantă a valorilor și tradițiilor culturii române.

În concluzie, poezia „Eminescu” de Grigore Vieru reprezintă un omagiu adus marelui poet Mihai Eminescu și operei sale, dar și o evocare a importanței culturii și literaturii în definirea identității naționale și a valorilor și tradițiilor poporului român.

---

La zidirea Soarelui, se ştie,
Cerul a muncit o veşnicie,
Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu,
Ne-am ales cu domnul Eminescu,
Domnul cel de pasăre măiastră,
Domnul cel de nemurirea noastră –
Eminescu.

Suntem în cuvânt şi-n toate,
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece!

Mi-l fură, Doamne, adineauri
Pe înaltul domn cu tot cu lauri.
Mă uscam de dor, în piept cu plânsul,
Nu ştiam că dor mi-era de dânsul,
Nu ştiam că doina mi-o furară
Cu străvechea şi frumoasa Ţară –
Eminescu.

Acum am şi eu pe lume parte:
Pot îmbrăţişa măiastra-ţi carte,
Ştiu că frate-mi eşti şi-mi eşti părinte,
Acum nimeni nu mă poate minte.
Bine ai venit în casa noastră,
Neamule, tu floare mea albastră –
Eminescu.

Suntem în cuvânt şi-n toate
Floare de latinitate,
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece!

Rezumat extins la poezia Eminescu de Grigore Vieru

„Eminescu” este o poezie a poetului moldovean Grigore Vieru, publicată în 1980, care aduce un omagiu marele poet român Mihai Eminescu și operei sale literare.

În poezie, autorul descrie viața și opera lui Mihai Eminescu ca fiind una dintre cele mai importante și mai valoroase realizări ale culturii române. El afirmă că Eminescu a reușit să transmită într-un mod profund și autentic spiritul și tradiția poporului român, devenind unul dintre cei mai iubiți și apreciați poeți ai României.

Autorul evocă imaginea unei lumi în care literatura și poezia joacă un rol important în definirea identității culturale și în transmiterea valorilor și a tradițiilor naționale. El sugerează că operele literare ale lui Eminescu sunt un exemplu al puterii și a influenței literaturii în lumea noastră, fiind capabile să inspire și să schimbe destine.

În finalul poeziei, autorul afirmă că Eminescu este un simbol al valorii și al puterii culturii române, un omagiu adus nu doar unui mare poet, ci și unui popor și unei istorii. El sugerează că, prin studierea și aprecierea operei sale, putem înțelege și ne putem apropia mai mult de valorile și tradițiile noastre naționale.

Este considerată una dintre cele mai reprezentative poezii ale lui Grigore Vieru, fiind inclusă în multe antologii de literatură română și fiind adesea studiată în școli și universități. Poezia este un omagiu adus puterii și influenței culturii române, dar și o evocare a importanței literaturii și a poeziei în definirea identității culturale și a tradițiilor naționale.